REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

F rați creștini, I storisirea pe care ați auzit-o în Sfânta Evanghelie de astăzi trezește, în inima fiecăruia, puterea nădejdii, care a fost sădită aici de Dumnezeu și o îndrumează minunat spre Însuși Dătătorul și Împlinitorul ei, spre Dumnezeu. În adevăr, sufletul omului simte în sine puterea nădejdii, pe care nici primejdiile, nici nevoile, nici nenorocirile, nici oricare alt necaz, oricât de mare, nu poate să o dezrădăcineze. Nădejdea nu ne părăsește nici în ceasul morții, căci și atunci, stând de față, ne încurajează, ne făgăduiește sănătate și viață. Ea întărește pe om la orice lucru și în orice împrejurare. Plugarul rabdă osteneala plugăriei, fiindcă nădăjduiește să ajungă la secerișul roadelor sale. Corăbierul nu ia în seamă primejdiile mării, fiindcă nădăjduiește să ajungă în cele din urmă la limanul dorit. Bolnavul își mângâie durerile bolii, fiindcă nădăjduiește să dobândească vindecarea de suferințe și însănătoșirea. Nădejdea izbăvirii ne mângâie în toate necazurile și ne uș

  F rați creștini, D omnul Iisus a arătat milostivirea Sa cea dumnezeiască și puterea Sa cea nemărginită față de orbi, ologi, ciungi, leproși, slăbănogi, surzi, muți, față de cei ce pătimeau de friguri, față de cei îndrăciți. A vindecat toată boala și toată neputința, a gonit demoni, a înviat morți, a sculat pe Lazăr cel mort de patru zile, a făcut multe și mari minuni. Dar Sfânta Evanghelie, pe care ați auzit-o astăzi, ne mai pune înainte și o altfel de minune: cu cinci pâini și cu doi pești Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în bunătatea Sa cea nesfârșită și cu iubirea Sa față de oameni cea negrăită, a săturat cinci mii de bărbați afară de femei și copii, care se aflau cu Dânsul în pustia de lângă orașul Betsaida. Și au rămas din fărămiturile pâinilor de la masa mulțimilor, douăsprezece coșuri pline. Acest lucru dovedește îndurarea și atotputernicia lui Iisus Hristos. Cine are deci credință, de-și va deschide auzul și cu evlavie își va aținti mintea la tâlcuirea cuvintelor

 Încercați să ziceți: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”. Dar țineți minte: n-are nicio valoare dacă vorbești. Ea se numește în trei feluri: Rugăciunea minții, Rugăciunea lui Iisus și Rugăciunea minții în inimă – nu-i corect rugăciunea inimii. În orice moment vin atacuri, noaptea vin ispite; le gonești cu precizie. Dar păstrați taina. Nu faceți ca găina: a făcut și ea un ou și se aude în toată curtea. În felul acesta s-au străbătut și pustiile și pușcăriile, cu o rugăciune tainică. „De câte ori să zic?”, m-a întrebat cineva. I-am răspuns: „Să zici o dată și să nu mai termini niciodată!”. Bunăoară, știi că Psaltirea este foarte bună și te apuci să o citești din scoarță în scoarță. Lipsă de dreaptă socoteală. S-a constatat că diavolului nu prea îi convine cititul la Psaltire. Eu recomand o catismă în 24 de ore. Două catisme dacă-i mai avansat. Trei catisme dacă-i prea avansat. Te bagi singur la adânc și dai bătălie... Poți să birui, dar să ști

  1 Și iarăși a început Iisus să învețe, lângă mare, și s-a adunat la El mulțime foarte multă, încât El a intrat în corabie și ședea pe mare, iar toată mulțimea era lângă mare, pe uscat. 2 Și-i învăța multe în pilde, și în învățătura Sa le zicea: 3 Ascultați: Iată, ieșit-a semănătorul să semene. 4 Și pe când semăna el, o sămânță a căzut lângă cale și păsările cerului au venit și au mâncat-o. 5 Și alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult. 6 Și când s-a ridicat soarele, s-a veștejit și, neavând rădăcină, s-a uscat. 7 Altă sămânță a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbușit-o și rod n-a dat. 8 Și altele au căzut pe pământul cel bun și, înălțându-se și crescând, au dat roade și au adus: una treizeci, alta șaizeci, alta o sută. 9 Și zicea: Cine are urechi de auzit să audă.

Rugaciunea de Miercuri Doamne Atotputernice si Atotindurate! Imi aduc aminte ca Te-ai nascut Om din Sfanta Fecioara in pestera si ai fost vandut cu treizeci de arginti de ucenicul cel viclean, ca sa ne rascumperi pe noi, pacatosii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, indura-Te de mine, pacatosul! Primeste, Doamne, aceasta mica a mea rugaciune, si umilita a mea vointa, ca ma intristez pentru ca Te-am intristat, si ma amarasc pentru ca Te-am suparat fara de numar. La Tine, Prea Bunule Mantuitor, am toata speranta, si cred ca Tu, care din iubire de oameni ai primit sa fii vandut pentru noi, Te vei indura si de mine acum, ca sa ma mantuiesti de chinurile cele de veci, si sa ma invrednicesti Imparatiei Tale. Nu Te departa de la mine Doamne, si ajuta-mi, ca in toate sa fac voia Ta, si sa nu Te mai rastignesc in toate zilele cu faptele mele cele pacatoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum faceau iudeii cei necredinciosi in timpul Sfintelor Tale Pati

Avva Agathon l-a întrebat, odată, pe avva Alonios: - Cum să-mi stăpânesc limba, ca să nu mai spună minciuni. Avva Alonios i-a răspuns: - Dacă nu vei spune minciuni, multe păcate ai să faci. - Cum adică? - Întrebă celălalt. Bătrânul îi zice: - Doi oameni au omorât în faţa ta, şi unul dintre dânşii a fugit în chilia ta. Dregătorul îl caută şi te întreabă: "În faţa ta s-au întâmplat acestea?" Dacă nu minţi, îl trimiţi pe om la moarte. Mai bine-l laşi în faţa lui Dumnezeu, cu mâinile dezlegate, căci El le ştie pe toate.

Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie,- Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie, robului Tau. Asa, Doamne, imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin.   Efrem Sirul  ( Ephraim Sirianul , aramaică ܡܪܝ ܐܦܪܝܡ ܣܘܪܝܝܐ - Mor Aphrêm Sûryoyo ) (n. c.  306  în  Nisibis , astăzi  Nusaybin  , d.  9 iunie   373  în  Edessa , azi  Șanlıurfa ) a fost un teolog, autor de imnuri în  limba siriană , venerat ca  sfânt  în întreaga  creștinătate . El a predat învățătura creștină ca ascet în Nisibis pînă ân anul 363 când împăratul roman  Flavius Claudius Iovianus  a cedat orașul perșilor. De atunci a trăit în apropierea orașului Edessa. De asemenea, este considerat clasic al literaturii  siriene . Este considerat întemeietorul școlii persane și alături de contemporanul lui ma

Tatăl nostru  este una dintre  rugăciunile  de bază ale  creștinătății , comună tuturor confesiunilor creștine datorită faptului că se regăsește în textul  evangheliilor sinoptice .  Conform cap. 11 al  Evangheliei după Luca , rugăciunea a fost rostită de  Iisus Hristos  (sau  Isus din Nazaret ) ca răspuns la cererea unuia dintre  discipolii (apostolii)  săi de a îi învăța cum să se roage.  Versiunea după Matei Versiunea mateiană a devenit  liturgică  din cele mai vechi timpuri. Deși Iisus i-a învățat, cel mai probabil, rugăciunea în  limba aramaică , cele mai vechi texte există în  limba greacă . Datorită faptului că  limba latină  a fost limba dominantă a  creștinismului  în mare parte a continentului european,  Pater noster , rugăciunea în latină, este o traducere importantă a versiunii grecești.  Varianta greacă În  Greaca  Koinē (de la care toate celelalte sunt traduse direct sau indirect):  Varianta latină Pater noster, qui es in caelis Sanctificetur nomen tu