REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  14 Aceasta este asemenea unui om care, plecând departe, și-a chemat slugile și le-a încredințat avuția sa: 15 unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, și a plecat. 16 Îndată plecând cel ce primise cinci talanți, a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți. 17 De asemenea, și cel cu doi a câștigat încă doi. 18 Iar cel care primise un talant s'a dus, a săpat în pământ și a ascuns argintul stăpânului său. 19 Și după multă vreme a venit și stăpânul acelor slugi și s'a socotit cu ele. 20 Și apropiindu-se cel care primise cinci talanți, a adus alți cinci talanți, zicând: Doamne, cinci talanți mi-ai dat; iată alți cinci talanți am câștigat cu ei. 21 Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. 22 Apropiindu-se și cel care primise doi talanți, a zis: Doamne, doi talanți mi-ai dat; iată alți doi talanți am câștigat cu ei. 23 Zisu-i-a stăpâ

  17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unii pe alții! 18 De vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte de voi M'a urât. 19 Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v'am ales pe voi din lume, de aceea vă urăște lumea. 20 Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M'au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. 21 Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M'a trimis. 22 De n'aș fi venit și nu le-aș fi grăit, păcat n'ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor. 23 Cel ce Mă urăște pe Mine Îl urăște pe Tatăl Meu. 24 De n'aș fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n'ar avea; dar acum au și văzut și M'au urât - și pe Mine, și pe Tatăl Meu, 25 dar aceasta, pentru a se plini

  12 Dar mai înainte de toate acestea își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor și temnițelor, cu de-a sila ducându-vă la'mpărați și la dregători din pricina numelui Meu. 13 Și fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire; 14 puneți deci în inimile voastre să nu vă gândiți de mai'nainte ce veți răspunde; 15 că Eu vă voi da gură, și înțelepciune căreia toți potrivnicii voștri nu-i vor putea sta'mpotrivă, nici să-i răspundă. 16 Și veți fi predați și de părinți și de frați și de rudenii și de prieteni; și vor ucide dintre voi, 17 și de toți veți fi urâți din pricina numelui Meu; 18 dar păr din capul vostru nu va pieri. 19 Întru răbdarea voastră vă veți dobândi sufletele.

  16 Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii. 17 Feriți-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor, și'n sinagogile lor vă vor biciui. 18 Din pricina Mea veți fi duși înaintea conducătorilor și a regilor, ca să le fiți mărturie lor și păgânilor. 19 Iar când vă vor da în mâna lor, nu vă îngrijorați de cum sau ce veți vorbi, că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiți; 20 fiindcă nu voi sunteți cei ce vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este Cel ce grăiește întru voi. 21 Și va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu și se vor scula copiii împotriva părinților și-i vor ucide. 22 Și veți fi urâți de toți din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.

  11 Și El le-a zis: „Oricine-și va lăsa femeia și va lua alta, săvârșește adulter cu ea. 12 Iar femeia, de-și va lăsa bărbatul și se va mărita cu altul, adulter săvârșește“. 13 Și aduceau la El copii, ca să Se atingă de ei; dar ucenicii îi certau pe cei ce-i aduceau. 14 Iar Iisus, văzând, S'a supărat și le-a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, că a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu. 15 Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea“. 16 Și luându-i în brațe, Și-a pus mâinile pe ei și i-a binecuvântat a .

  2 Și apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă unui bărbat îi este îngăduit să-și lase femeia. 3 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Ce v'a poruncit Moise?“ 4 Iar ei au zis: „Moise i-a dat voie să-i scrie carte de despărțire și s'o lase“. 5 Și răspunzând Iisus, le-a zis: „Din pricina învârtoșării inimii voastre v'a scris el porunca aceasta; 6 dar de la'nceputul făpturii, bărbat și femeie i-a făcut Dumnezeu: 7 De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa 8 și cei doi vor fi un trup; așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9 Așadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă“. 10 Și în casă ucenicii L-au întrebat din nou despre aceasta. 11 Și El le-a zis: „Oricine-și va lăsa femeia și va lua alta, săvârșește adulter cu ea. 12 Iar femeia, de-și va lăsa bărbatul și se va mărita cu altul, adulter săvârșește“.

  42 Iar celui ce-i va fi piatră de poticnire c unuia din aceștia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și s'ar arunca în mare. 43 Și dacă mâna ta îți devine piatră de poticnire, taie-o; că mai bine-ți este să intri în Viață ciung decât să ai amândouă mâinile și să te duci în gheenă, în focul cel nestins, 44 unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 45 Și dacă piciorul tău îți devine piatră de poticnire, taie-l; că mai bine-ți este să intri în Viață șchiop decât să ai amândouă picioarele și să fii azvârlit în gheenă, în focul cel nestins, 46 unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 47 Și dacă ochiul tău îți devine piatră de poticnire, scoate-l; că mai bine-ți este să intri în împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în gheena focului, 48 unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 49 Că fiecare cu foc se va săra, așa cum orice jertfă se va săra cu sare d . 50 Bună este

  35 și unul din ei, învățător de lege, L-a întrebat ispitindu-L: 36 „Învățătorule, care este marea poruncă în lege?“ 37 Iar El i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău. 38 Aceasta este marea și întâia poruncă. 39 Iar a doua, asemenea acesteia: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40 De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții“. 41 Și fiind adunați fariseii, Iisus i-a întrebat, 42 zicând: „Ce părere aveți despre Hristos?: al cui fiu este?“ Ei I-au zis: „Al lui David“. 43 El le-a zis: „Atunci cum se face că David, în Duh c , Îl numește pe El Domn când spune: 44 Zis-a Domnul către Domnul meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale? 45 Așadar, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiu al lui?“ 46 Și nimeni nu putea să-I răspundă nici un cuvânt; și din ziua aceea nici n'a mai îndrăznit cineva să-L mai întrebe.

  25 Și iată, era în Ierusalim un om cu numele Simeon; și omul acesta era drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel; și Duhul Sfânt era peste el. 26 Și i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu-L va vedea pe Hristosul Domnului. 27 Și din îndemnul Duhului a venit la templu; și când părinții L-au adus înlăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul legii, 28 el L-a primit în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: 29 „Acum slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, 30 că văzură ochii mei mântuirea Ta 31 pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, 32 Lumină spre descoperire neamurilor și slavă poporului Tău Israel“. 33 Iar tatăl și mama Sa se mirau de cele ce se grăiau despre El. 34 Și i-a binecuvântat Simeon și i-a zis Mariei, mama Sa: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și spre semn de împotrivire e 35 - și chiar prin sufletul tău va trece sabie -

  22 Și când s'au împlinit zilele curățirii lor după legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim ca să-L pună înaintea Domnului c , 23 așa cum este scris în legea Domnului, că tot întâi-născutul de parte bărbătească va fi închinat Domnului d ; 24 și ca să dea jertfă, așa cum s'a zis în legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. 25 Și iată, era în Ierusalim un om cu numele Simeon; și omul acesta era drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel; și Duhul Sfânt era peste el. 26 Și i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu-L va vedea pe Hristosul Domnului. 27 Și din îndemnul Duhului a venit la templu; și când părinții L-au adus înlăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul legii, 28 el L-a primit în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: 29 „Acum slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, 30 că văzură ochii mei mântuirea Ta 31 pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoar

  19 Iată, v'am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va vătăma. 20 Dar nu de aceasta să vă bucurați, că duhurile vi se pleacă, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri“. 21 În ceasul acesta El S'a bucurat cu Duhul și a zis: „Mulțumescu-Ți c , Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, că așa a fost înainte-Ți bunăvoința Ta“.

  1 Și chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere a asupra duhurilor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască toată boala și toată neputința. 5 Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le acestea: „În calea păgânilor să nu mergeți și'n cetate de Samarineni să nu intrați b ; 6 ci mai degrabă mergeți la oile cele pierdute ale casei lui Israel c . 7 Și mergând, propovăduiți grăindu-le: S'a apropiat împărăția cerurilor! 8 Pe cei bolnavi tămăduiți-i; pe cei morți înviați-i; pe cei leproși curățiți-i; pe demoni scoateți-i afară; în dar ați primit, în dar să dați.

  14 Voi sunteți lumina lumii; nu poate să se ascundă cetatea din vârful muntelui; 15 nici aprinde cineva făclie și o pune sub obroc c , ci în sfeșnic, și ea le luminează tuturor celor din casă. 16 Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. 17 Să nu socotiți că am venit să stric legea sau profeții; n'am venit să stric, ci să plinesc d . 18 Că adevăr vă grăiesc: Înainte de a trece cerul și pământul, nici o iotă sau o cirtă e din lege nu va trece până ce toate se vor împlini. 19 Așadar, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici și astfel îi va învăța pe oameni, foarte mic se va chema în împărăția cerurilor; dimpotrivă, cel ce le va face și astfel va învăța, acela mare se va chema în împărăția cerurilor.

  33 Și au venit în Capernaum. Și fiind ei în casă, i-a întrebat: „Ce vorbeați între voi pe drum?“ 34 Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se sfădiseră unii cu alții, cine dintre ei este mai mare. 35 Și șezând jos, i-a chemat pe cei doisprezece și le-a spus: „Dacă vrea cineva să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor“. 36 Și luând un copil, l-a pus în mijlocul lor; și luându-l în brațe, le-a zis: 37 „Tot cel ce va primi în numele Meu pe unul din acești copii, pe Mine Mă primește; și cel ce Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel ce M'a trimis pe Mine“. 38 Și I-a zis Ioan: „Învățătorule, am văzut pe cineva, care nu merge cu noi, scoțând demoni în numele Tău; și l-am oprit, pentru că el nu merge cu noi“. 39 Iar Iisus a zis: „Nu-l opriți, că nu e nimeni care să facă o minune în numele Meu și după aceea să poată degrab să Mă vorbească de rău. 40 Fiindcă cel ce nu-i împotriva noastră e pentru noi. 41 Că oricine vă va da să beți un pahar de apă în n

  2 „Asemănatu-s'a împărăția cerurilor omului împărat care i-a făcut nuntă fiului său. 3 Și și-a trimis slujitorii să-i cheme la nuntă pe cei poftiți, dar ei n'au vrut să vină. 4 Din nou a trimis alți slujitori, zicând: Spuneți-le celor chemați: Iată, mi-am pregătit ospățul; juncii mei și cele îngrășate s'au înjunghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă! 5 Dar ei, fără să țină seama, s'au dus, unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui; 6 iar ceilalți, punând mâna pe slujitorii săi, i-au batjocorit și i-au omorât. 7 Și auzind împăratul acela, s'a mâniat; și trimițându-și oștile, i-au nimicit pe ucigașii aceia, și cetății lor i-au pus foc. 8 Atunci a zis către slujitorii săi: Nunta este gata, dar cei poftiți n'au fost vrednici. 9 Mergeți dar la răspântiile drumurilor și pe câți îi veți găsi, chemați-i la nuntă. 10 Și ieșind slujitorii aceia la răspântii, i-au chemat pe toți câți i-au găsit, și răi, și buni, și s'a umplut casa nunții cu oaspeți. 11 Iar împă

9 Eu sunt ușa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla. 10 Furul nu vine decât să fure și să'njunghie și să piardă. Eu am venit ca viață să aibă, și din belșug s'o aibă b . 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său și-l pune c pentru oi. 12 Dar simbriașul și cel ce nu este păstor și cel ce nu este stăpân al oilor vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le risipește. 13 Iar simbriașul fuge, fiindcă simbriaș este, și nu de oi îi este lui aminte. 14 Eu sunt Păstorul cel bun, și Mi le cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine. 15 Așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, tot așa Îl cunosc Eu pe Tatăl. Și viața Mea Mi-o pun pentru oi. 16 Și alte oi am, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc; și glasul Mi-l vor auzi, și va fi o turmă și un păstor.  

  32 Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea împărăția. 33 Vindeți-vă averile și dați milostenie; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesfârșită în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie n'o strică; 34 fiindcă unde vă este comoara, acolo va fi și inima voastră. 35 Să vă fie mijlocurile'ncinse și făcliile aprinse; 36 și fiți asemenea oamenilor care-și așteaptă stăpânul când se va întoarce de la nuntă, ca venind el și bătând, îndată să-i deschidă. 37 Fericiți sunt servii aceia pe care stăpânul, când vine, îi va afla priveghind. Adevăr vă spun, că se va încinge și-i va pune la masă și, venind lângă ei, le va sluji. 38 Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, fericiți sunt ei de-i va găsi așa. 39 Dar s'o știți pe asta, că de-ar ști stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea și n'ar lăsa să i se spargă casa. 40 Așadar, și voi fiți gata, că Fiul Omului vine în ceasul în care nu gândiți“.

  9 Eu sunt ușa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla. 10 Furul nu vine decât să fure și să'njunghie și să piardă. Eu am venit ca viață să aibă, și din belșug s'o aibă b . 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său și-l pune c pentru oi. 12 Dar simbriașul și cel ce nu este păstor și cel ce nu este stăpân al oilor vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le risipește. 13 Iar simbriașul fuge, fiindcă simbriaș este, și nu de oi îi este lui aminte. 14 Eu sunt Păstorul cel bun, și Mi le cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine. 15 Așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, tot așa Îl cunosc Eu pe Tatăl. Și viața Mea Mi-o pun pentru oi. 16 Și alte oi am, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc; și glasul Mi-l vor auzi, și va fi o turmă și un păstor.

  5 Și pe când unii vorbeau despre templu că este împodobit cu pietre frumoase și cu odoare, El a zis: 6 „Veni-vor zile când din ceea ce vedeți nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească“. 7 Și ei L-au întrebat, zicând: „Învățătorule, dar când vor fi acestea? Și care este semnul când ele au să fie?“ 8 Iar El a zis: „Luați aminte să nu fiți amăgiți; că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, și: Vremea s'a apropiat!... Nu mergeți după ei! 10 Atunci le-a zis: „Neam peste neam se va ridica și'mpărăție peste'mpărăție; 11 și cutremure mari vor fi, și pe-alocuri foamete și ciumă; și spaime vor fi și semne mari din cer. 20 Iar când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci să știți că s'a apropiat pustiirea lui. 21 Atunci cei din Iudeea să fugă'n munți și cei din mijlocul lui să plece și cei de prin țarini să nu intre în el. 22 Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se plinească toate cele scrise. 23 Dar vai de cele ce vor fi însărcinate

  23 Și pe când mergea El într'o sâmbătă prin holde, ucenicii Săi, pe cale, au început să smulgă spice e . 24 Și fariseii Îi ziceau: „Vezi, de ce fac ei sâmbăta ce nu se cuvine?“ 25 Și Iisus le-a răspuns: „Oare niciodată n'ați citit ce a făcut David când a fost în lipsă și a flămânzit, el și cei ce erau cu el? 26 cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, și a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât preoții, și a dat și celor ce erau cu el?“ 27 Și le zicea: „Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă; 28 așa că Fiul Omului este Domn și al sâmbetei“. 1 Și iarăși a intrat în sinagogă. Și era acolo un om având mâna uscată. 2 Și Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. 3 Și El i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te și stai acolo, în mijloc!“ 4 Și le-a zis lor: „Oare se cuvine ca sâmbăta să faci bine, sau să faci rău? să mântuiești un suflet, sau să-l pierzi?“