Cântare de laudă la Sfânta Mare Muceniță Irina

P enelopa fiica regelui șade la fereastră, C ând trei păsări în șir zboară repede spre ea. P rima este o porumbiță ca laptele de albă, Î n cioc cu o ramură de măslin; A doua este un vultur, purtând într-al său ciont C unună aleasă de flori. I ar a treia un corb este, cu o viperă rea Ț intuită în ciocu-i. P enelopa pe slujnice-ntreabă ce semn va fi fiind acesta. D ar slujnicele tac; nici una nu poate răspunde; E le însele nedumerite sunt de uimire. D ar bătrânul Appelian spune: „Noi toți o ameni muritori suntem, Î nsă către bătrânul tău dascăl P leacă-ți urechea, Penelopo, F rumoasă copilă: P rin aste semne, cu limpede slovă D uhul Domnului însuși către tine grăiește: P ace arată porumbița, seninătatea ta, C ăci tu te vei numi Irina; R ămurica de măslin este harul Domnului c e se varsă peste tine; V ulturul biruitor este precum tu ca un vultur P atimile-ți vei birui; I ar cununa de flori e slava și dulceața cerească; C orbul cu viperă-n cioc întunecatul...