REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismael, frați de sânge, se trăgeau dintr-o ilustră familie persană. Tatăl lor era păgân, dar mama lor era creștină, care i-a botezat pe copii și i-a crescut cu o credință statornică în Hristos Mântuitorul. ​Când au ajuns la maturitate, frații au intrat în serviciul militar. Reprezentându-l pe Regele Persan Alamundar, au fost trimișii lui în încheierea unui tratat de pace cu Împăratul Iulian Apostatul (361-363). Iulian i-a primit cu onorurile cuvenite și le-a arătat favoarea sa. Totuși, când frații au refuzat să participe la un sacrificiu păgân, Iulian s-a mâniat. A anulat tratatul și i-a încarcerat pe ambasadorii unei țări străine ca pe niște criminali de rând. ​La interogatoriu le-a spus că dacă disprețindu „zeii" pe care el îi venera, era imposibil să se ajungă la vreo pace sau înțelegere între cele două părți. Sfinții frați au răspuns că fu...

  ​ Autor, teolog și jurnalist: Daniel Caranda ​Fericitul Ieronim s-a născut în orășelul Stridon și a trăit prin anii 347-420. Primele învățături le-a primit în casa părinților. Apoi, mergînd la Roma, a învățat greaca și latina, arta vorbirii și filosofia. A primit botezul la vîrsta de 20 de ani, din mîinile papei Liberios. La Treveri, în Galia, a descoperit viața mănăstirească. La Roma a intrat într-o obște de prieteni, unde a început învățătura Scripturii și a cunoscut catacombele romane. În urma unei neînțelegeri cu ai săi și scîrbit de deșertăciunile Romei, a făcut prima călătorie în Răsărit, cercetînd mănăstirile din Grecia, Tracia, Asia Mică, Cilicia, și s-a stabilit în Antiohia, unde s-a împrietenit cu Evagrie preotul. S-a retras apoi în pustia Calsis, din Siria, unde a trăit o perioadă de patru ani, de cumplite nevoințe ascetice, luptînd împotriva patimilor. În această împrejurare a învățat limba ebraică, împrietenindu-se cu un rabin. Revenind în Antiohia, a primit darul ...

  ​ Autor, teolog și jurnalist: Daniel Caranda ​Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​Sfântul Profet Amos, al treilea dintre cei Doisprezece Profeți Mici, a trăit în secolul al VIII-lea înainte de Hristos. Era din Iudeea și s-a născut în Tecoa, în ținutul lui Zebulon, la șase mile sud de Betleem. ​În acea vreme, poporul evreu era împărțit în două Regate: Iudeea în sud și Israel în nord. Regele Ozia domnea în Ierusalim, dar celelalte zece triburi ale lui Israel erau conduse de Ieroboam al II-lea, care era un idolatru. La Betel, el a pus un idol în forma unui vițel de aur, pe care poporul îl venera, întorcându-se de la adevăratul Dumnezeu. ​Simplu și needucat, dar fierbinte în credința sa și zelos pentru slava lui Dumnezeu, acest fost păstor de oi și capre și îngrijitor de sicomori (Amos 7:14-15) a fost ales de Domnul pentru slujirea profetică. A fost trimis în Regatul lui Israel pentru a denunța neevlavia Regelui Iero...

  ​Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​Sfânta Muceniță Achilina, originară din cetatea feniciană Byblos, a pătimit sub împăratul Dioclețian (284-305). Părinții ei au crescut-o în evlavia creștină. Când fata avea doar doisprezece ani, a convins o prietenă păgână să se convertească la Hristos. Unul dintre servitorii guvernatorului imperial Volusian a acuzat-o că îi învăța pe alții să nu urmeze religia strămoșilor lor. ​Fata și-a mărturisit cu tărie credința în Hristos înaintea guvernatorului și a spus că nu se va lepăda de El. Volusian a încercat să o influențeze pe tânăra mărturisitoare prin persuasiune și lingușire, dar văzând încrederea ei, a poruncit să fie torturată. Au lovit-o pe față, apoi au dezbrăcat-o și au bătut-o cu bice. Chinuitorul a întrebat: „Unde este atunci Dumnezeul tău? Să vină să te scoată din mâinile mele." Sfânta a răspuns: „Domnul este aici cu mine în chip nevăzut, și cu cât sufăr mai mult, cu ...

  ​Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​Sfântul Pafnutie, care a dus o viață ascetică în pustiul Tebaidei din Egipt, ne-a lăsat o relatare despre Sfântul Onufrie cel Mare și Viețile altor pustnici din secolul al IV-lea: Timotei Pustnicul, avvii Andrei, Haralambie, Teofil și alții. ​Sfântului Pafnutie i-a venit gândul să meargă în pustiul interior pentru a vedea dacă era vreun monah care se ostenea pentru Domnul mai mult decât el. A luat puțină pâine și apă și a mers în partea cea mai îndepărtată a pustiului. După patru zile a ajuns la o peșteră și a găsit în ea trupul unui Bătrân care murise cu câțiva ani înainte. După ce a îngropat pustnicul, Sfântul Pafnutie a mers mai departe. După încă câteva zile a găsit o altă peșteră și din urmele din nisip și-a dat seama că peștera era locuită. La apusul soarelui a văzut o turmă de bivoli și umblând printre ei un om. Omul acela era gol, dar era acoperit de păr lung ca de haină...

  ​Au fost ostași în armata romană în legiunile de la Dunăre și își îndeplineau serviciul militar la Durostorum, în provincia romană Moesia Inferior. În cursul unui război pe care Imperiul Roman l-a purtat împotriva perșilor, în anul 298, împărații de atunci, Dioclețian și Galeriu au hotărât să îndepărteze din armata romană pe toți aceia care erau creștini, considerând că aceștia nu luptă cu destulă vitejie pentru a apăra hotarele sau integritatea Imperiului Roman. ​Astfel, în cetatea Durostorum au mărturisit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos și au suferit pentru El moarte martirică doi ostași din armată romană și anume Marcian și Nicandru. Aflându-se că sunt creștini și recunoscând ei înșiși acest lucru au fost aruncați în închisoare și îndemnați să nege pe Hristos și să jertfească zeilor. Refuzând aceste îndemnuri la apostazie au fost supuși la mai multe chinuri, însă nu au renunțat la credința creștină, ci au rămas statornici în credința lor și l-au mărturisit în continuare ...