Romani 4, 4-12
Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 63, 11)
Veseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă.
Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție.
4 Plata celui ce face fapte nu i se socotește după har, ci după datoriea ; 5 dar celui ce nu face fapte, însă crede în Cel care-l îndreptățește pe cel nelegiuit, credința lui i se socotește ca dreptate. 6 Așa cum și David vorbește despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea în afara faptelor: 7 Fericiți cei cărora li s'au iertat fărădelegile și ale căror păcate li s'au acoperit; 8 fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul. 9 Acum, fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiați împrejur, sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem: I s'a socotit lui Avraam credința ca dreptate. 10 Cum însă i s'a socotit?: când era tăiat împrejur, sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11 Iar semnul tăierii'mprejur l-a primit ca pe o pecete a dreptății pentru credința lui din vremea netăierii'mprejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred pe durata netăierii'mprejur, pentru ca și acestora să le fie socotită ca dreptate, 12 și părinte al celor tăiați împrejur; dar nu numai al celor ce doar sunt tăiați împrejur, ci și al celor ce umblă pe urmele credinței pe care o avea părintele nostru Avraam la vremea când era netăiat împrejur.
Aliluia, glasul al 4-lea (Psalmul 91, 12)
Stih 1: Dreptul ca finicul va înflori și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.
Stih 2: Răsădiți fiind în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru vor înflori.

Comentarii
Trimiteți un comentariu