REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​ C ine, oare, auzind, nu se va mira de atât de multe și mari minuni ale părintelui nostru. Sfântul Nicolae, care a umplut lumea cu strălucirea faptelor sale minunate, precum s-a zis și așa este? Că grecii se laudă, Italia și Siria se minunează și tot Răsăritul, fericindu-l pe el, îl mărește. Că Sfântul Nicolae, oriunde este chemat vine cu mare grabă și totdeauna, de cele fără de veste primejdii și necazuri, ce năvălesc cu milostivirea îi izbăvește pe toți, precum vedem și astăzi, la pomenirea minunii pe care a făcut-o Sfântul. U n oarecare bărbat cucernic, având un singur fiu, și mare credință către Sfântul Nicolae, luând lumânări, tămâie și untdelemn, a intrat într-o luntre cu soția și cu fiul său și mergând împreună cu alți credincioși ca să se închine Arhiereului Nicolae de la Mira Lichiei. Și, ajungând acolo, și apoi întorcându-se cu bucurie acasă, pe când mergeau ei pe râu, femeia lui ținând copilul în brațe, a ațipit de somn și a scăpat copilul în râu; și îndată s-a îne...

 Icoana Maicii Domnului din Iviron, cunoscută sub numele de "Portărița" sau "Portaitissa", este una dintre cele mai venerate icoane făcătoare de minuni din întreaga lume ortodoxă. Aceasta se află în Mănăstirea Iviron de la Muntele Athos, un loc de pelerinaj important pentru creștinii ortodocși. **Istoria Icoanei** Conform tradiției, icoana a fost pictată de Sfântul Apostol Luca, cel care a fost și medic, și este considerată una dintre cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului. De-a lungul timpului, icoana a trecut prin diverse peripeții, fiind aruncată în mare de o văduvă pentru a o salva de iconoclaști, cei care se împotriveau venerării icoanelor. Icoana a plutit pe mare până la Muntele Athos, unde a fost găsită de un călugăr pe nume Gavriil. **Minunea Principală** Cea mai cunoscută minune a icoanei este legată de locul în care aceasta a fost așezată. Inițial, icoana a fost pusă în altarul bisericii, dar în mod miraculos, ea se muta singură la poarta mănăstirii. Ac...

  U n păgân, anume Iosif, locuia în Cezareea și era atât de iscusit doctor, încât pe omul ce avea să moară îl cunoștea după față, mai înainte cu trei sau patru zile, și-i spunea lui ceasul sfârșitului său. Iar de Dumneze-purtătorul Părintele nostru Vasilie, văzând cu Duhul întoarcerea lui Iosif la Hristos, ce avea să fie, îl iubea pe el foarte și, adeseori, la sfătuirea sa, chemându-l, îl învăța să se lase de păgânească lege și să primească Sfântul Botez. Iar Iosif se lepăda, zicând: "Întru care credința m-am născut, întru aceea vreau să mor." Iar Sfântul i-a zis lui: "Să mă crezi pe mine, că nici eu nici tu nu vom muri, până ce tu nu te vei naște din apa și din Duh, că, fără acest dar, nu-ți este cu putință, ca să intri în Împărăția lui Dumnezeu. Au doar și părinții tăi nu s-au botezat în nor și în mare? Și n-au băut ei din piatra care era o înainte-închipuire a lui Hristos, piatra cea duhovnicească, care din Fecioară, pentru mântuirea noastră, S-a născut, pe Care păr...

  Î n zilele Cuviosului părintelui nostru Vasilie, era în Cezareea o văduvă de neam bun și foarte bogată, care petrecând în desfătări și întru plăcerea trupului, se robise păcatului și se tăvălea în necurăția desfrâului mulți ani. Iar Dumnezeu, care caută îndreptarea tuturor, s-a atins de inima ei cu darul său și și-a venit femeia întru sine. Și fiind ea în singurătate, cugetă la mulțimea cea nemăsurată a păcatelor sale și a început a se tângui, zicând: "Vai mie, păcătoasă și desfrânată, cum voi răspunde Dreptului Judecător pentru atâtea păcate ce s-au făcut de mine, casa trupului mi-am stricat, sufletul mi-am spurcat; vai mie, celei mai păcătoase decât toți, căci cui m-am asemănat cu păcatele? Desfrânatei, sau vameșului? Că nimeni nu a greșit așa ca mine. Mai ales că, după Botez, atâtea răutăți am făcut, de unde voi lua îndrăzneala să cred că mă va primi Dumnezeu, pocăindu-mă?" Așa tânguindu-se, și-a adus aminte de toate cele ce de la tinerețe până la bătrânețe le-a făcut ...

  A rătarea Maicii Domnului Sfântului Serghie de Radonej este sărbătorită pe 24 august. Odată, târziu în noapte, Sfântul Serghie (1314-1392) citea un acatist al Maicii Domnului. După ce și-a terminat pravila zilnică, el s-a așezat să se odihnească puțin, dar dintr-odată a zis ucenicului său, Sfântul Mihail (6 mai): „ Fiule, trezește-te și priveghează, pentru că trebuie să avem o vizită minunată ”. Acestea rostindu-le, îndată s-a auzit un glas: „ Preacurata se apropie! ”. S fântul Serghie s-a grăbit spre intrarea în chilie și dintr-odată a fost luminat de o lumină strălucitoare, mai strălucitoare decât soarele. El i-a văzut în apropierea slavei nepieritoare a Maicii Domnului pe Apostolii Petru și Ioan. Neputând suferi raza cea strălucitoare, Sfântul Serghie a căzut cu fața la pământ înaintea Maicii Domnului , care i-a zis: „ Nu te spăimânta, alesul meu! Iată, am venit să te cercetez, căci s-a auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi și pentru locașul tău să nu te mai mâhnești, că...