Pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru Chiril, patriarh al Alexandriei

 

​Autor, teolog și jurnalist: Daniel Caranda

​Sfântul Chiril acesta a fost de neam nobil și rudenie apropiată a lui Teofil, Patriarhul Alexandriei, căruia i-a și urmat în scaun.

În timpul vieții lui el a avut de dus trei amarnice lupte: împotriva ereticilor novațieni, împotriva ereticului Nestorie și împotriva evreilor din Alexandria.

​Novațienii își aveau sorgintea la Roma, și se numeau așa după presbiterul Novațian, căpetenia ereziei. Ei se mândreau cu virtuțile lor, umblau îmbrăcați numai în alb, opreau cu strășnicie cununia a doua și susțineau că nu trebuie să se facă rugăciuni pentru cei căzuți în păcate de moarte și de asemenea că aceia căzuți de la dreapta credință nu mai au voie să fie reprimiți în Biserică, chiar dacă se pocăiesc pururea cu amar.

Chiril i-a spulberat pe aceștia cu cuvântul și i-a alungat astfel din Alexandria, împreună cu episcopul lor.

​Lupta cu evreii a fost mult mai grea și ea a fost sângeroasă. Încă din timpurile în care Alexandru cel Mare întemeiase cetatea, evreii fuseseră foarte puternici în ea. Ura lor împotriva creștinilor era drăcească și dementă. Ei îi ucideau pe creștini prin toate mijloacele: prin trădare, prin otrăvire, prin răstignirea pe cruce. După o luptă cumplită și tenace, Chiril a reușit, în timpul împărăției lui Teodosie cel mic, să-i alunge pe evrei din Alexandria.

​Lupta împotriva lui Nestorie însă, care era Patriarhul Constantinopolului, nu s-a rezolvat decât la cel de al treilea Sinod Ecumenic (care a avut loc la Efes, în anul 431). Chiril însuși a condus lucrările acestui Sinod, reprezentându-l în același timp și pe Papa Celestin al Romei la cererea acestuia din urmă, căci Papa Celestin nu putea să călătorească, fiind foarte înaintat în vârstă.

​Nestorie a fost condamnat, anatematizat și surghiunit de împărat către granița cea mai de răsărit a imperiului, unde rău a pierit de o boală cumplită: limba lui, cea cu care a hulit pe Pururea Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu, pe care el o numea doar Născătoare de Hristos, a fost năpădită și mâncată de viermi puturoși.

​După încheierea acestei lupte, Chiril a trăit restul scurt al vieții lui cu pace, păstorind bine și cu râvnă turma lui Hristos.

El s-a strămutat la Domnul la anul 444.

Sfânta Tradiție zice că el a alcătuit rugăciunea “Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Bucură-te!. . . ”

​Listă Biografică (Surse de Documentare)

• ​Sfântul Chiril al Alexandriei, Scrieri și Epistole dogmatice, Colecția „Părinți și Scriitori Bisericești” (PSB).
• ​Actele și Hotărârile Sinodului al III-lea Ecumenic de la Efes (431), Documente teologice și istorice.
• ​Socrate Scolasticul, Istoria Bisericească, mărturii despre controversele religioase din Alexandria secolului al V-lea.
• ​Note hagiografice și cercetări liturgice, Arhiva privată „Calanda Daniel” — Studiu privind originile imnului marian „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Bucură-te!”.