REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

   Stăpânul unei case, după ce îşi puse toate în ordine, pleca într-o lungă călătorie. După multă vreme, terminând călătoria, el se întoarse acasă. Ajungând în faţa casei, în miez de noapte, el bătu în poarta cea zăvorâta. Sluga ce avea grijă de paza gospodăriei, întrebând cine este, şi auzind că străinul din noapte se dă drept stăpânul casei, căzu pe gânduri. Nerecunoscand vocea stăpânului, şi din teamă de a nu fi înşelată de vreun tâlhar, în timpul nopţii, sluga îi spuse că nu va deschide uşa până dimineaţă, când se vor trezi şi ceilalţi slujitori. Stăpânul îşi petrecu astfel noaptea afară, în faţa casei sale. De dimineaţă, deschizându-se uşa, sluga cu pricina se sperie până în adâncul inimii, dându-şi seama că străinul din noaptea trecută era cu adevărat stăpânul său. Speriată că va fi pedepsită, sluga începu să-şi ceară iertare, cu lacrimi. Stăpânul însă îi spuse: - Nu te pedepsesc, sluga bună, ci încă şi mai mult o să te înalt, căci bine ai ştiut să ai grijă de cele

Avva Pistos a povestit: "Avva Or şi avva Athre nu erau din aceeaşi regiune, dar s-au împăcat de minune până la ieşirea din trup. Avva Athre era foarte ascultător, iar avva Or, din cale afară de smerit. Am petrecut câteva zile cu ei, ca să-i iscodesc, şi am văzut o minune pe care a făcut-o avva Athre. Cineva le-a adus puţin peste şi avva Athre a vrut să i-l pregătească bătrânului. A luat cuţitul ca să-l cureţe, dar tocmai atunci l-a strigat avva Or. El a lăsat cuţitul în peste şi n-a mai curăţit, iar eu am rămas uimit de marea lui ascultare, fiindcă n-a spus: «Măi aşteaptă un pic, până curat peştele». L-am întrebat: «Cum ai dobândit o asemenea ascultare?». El mi-a zis: «Nu eu sunt ascultător, ci bătrânul». Apoi m-a luat şi mi-a zis: «Vino să-i vezi ascultarea». A fript peştele, arzându-l anume, şi i l-a dus bătrânului. Acesta a mâncat fără să zică nimic. Şi când l-a întrebat: «E bun peştele, avva?», el a răspuns: «Foarte bun». Apoi i-a adus şi puţin gătit cum trebuie,

  Povestea Gheron Iosif despre un calugar imbunatatit pe nume Teofilact, pe care l-a cunoscut in Muntele Athos, ca tinea cu strasnicie la respectarea programului de viata si a ordinii. Se pare ca ar fi spus unui frate ce dorea sa se nevoiasca alaturi de el: "Asculta, fiule, daca vei ramane cu mine, vreau ca in viata ta sa ai o randuiala si un program, pentru ca fara acestea nu te faci calugar. Priveste in jur lucrurile noastre, asa cum ti le spun: acolo este urciorul nostru, alaturi ceasca, acolo sunt lighenele, dincolo posmagii si celelalte, precum le vezi. Vreau sa le gasesc totdeauna acolo. Daca din intamplare faci vreo greseala, prima data iti voi aduce aminte de locul exact al lucrului, dar nu voi suferi a doua oara. Daca continui pentru a treia oara neoranduiala, te voi ruga sa-ti iei lucrurile tale si sa pleci, ca macar pe mine sa nu ma tulburi, daca tu nu vrei sa te folosesti".

 Pe la începutul veacului trecut, doi seminarişti din Sankt Petersburg s-au apropiat de un stareţ bătrân şi l-au întrebat: „Părinte, ne sfătuiţi să ne facem monahi?". Şi stareţul, plecându-şi capul, fără să se uite măcar la ei, le-a spus: „Nu, nu vă sfătuiesc". Atunci ei i-au zis: „Regretaţi cumva că v-aţi făcut monah?" „Nu, sunt foarte recunoscător Iui Dumnezeu pentru că m-am făcut monah". „Atunci de ce nu ne sfătuiţi să devenim şi noi monahi?" Stareţul a răspuns: „Dacă aţi fi avut cu adevărat chemare monahală, nimeni şi nimic nu v-ar fi putut opri să intraţi în mănăstire". (Arhim. Zaharia Zaharou, fragment din cartea Cunoscute mi-ai făcut mie căile vieţii - Editura Episcopia Devei şi Hunedoarei)  

  Ruşii au un proverb care zice că „Cele ale lui Dumnezeu sunt scumpe; cele ale diavolului sunt ieftine”. De fapt, este invers. Diavolul vrea să ne orbească o vreme asupra urmărilor păcatelor noastre, încercând să răstoarne scara de valori a lui Dumnezeu. Fiul risipitor nu putea să vadă cât de scump urma să plătească neascultarea de tatăl său. Iuda şi-a dat seama prea târziu cât de scump avea să plătească pentru cei treizeci de arginţi. Cât de scump se plăteşte calea desfrâului, preacurviei, curviei, drogurilor, alcoolismului, urii, mândriei, prejudecăţii, invidiei, lăcomiei! Prin comparaţie, cât de mic este preţul slujirii lui Dumnezeu: dragoste, pace, iertare, întărire în slăbiciune, conştiinţa împăcată! Iată ce citim în cartea Urmarea lui Hristos: „Omul, pentru un mic câştig, îndelung călătoreşte; dar pentru viaţa veşnică mulţi abia de-şi ridică piciorul de pe pământ. Unii umblă după cea mai jalnică răsplată; pentru un bănuţ se sfădesc fără de ruşine; pentru un luc