REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  S fântul Acvila a fost unul dintre cei șaptezeci de Apostoli mai mici. El era evreu și a locuit mai întâi la Roma, împreună cu soția lui, Priscilla. Când împăratul Claudius a decretat izgonirea evreilor din Roma și din Italia, Acvila s-a dus și s-a sălășluit în Corint. A colo l- a cunoscut întâi Sfântul Apostol Pavel și a rămas în casa lui timp de un an și jumătate, botezându-l atât pe el cât și pe soția lui. A rzând de râvna pentru Sfânta credință, Acvila și Priscilla l-au însoțit pe Sfântul Apostol Pavel la Efes și i-au slujit lui în nevoințele apostolești. L a Efes, Sfântul Pavel a scris întâia Epistolă către Corinteni, în care zice: Vă îmbrățișează mult, în Domnul, Acvila și Priscila, împreună cu Biserica din casa lor (I Corinteni 16:19). D upă moartea împăratului Claudius, evreilor li s-a permis să se întoarcă la Roma și astfel Acvila și Priscila s-au întors și ei în vechea cetate. C ând mai târziu Sfântul Apostol Pavel a scris Epistola către Romani din Corint, el i-a...

 Zi de mare sărbătoare și de bucurie pentru creștini ortodocși din arhiepiscopia Râmnicului astăzi 6 ianuarie 2025 înalt Preasfințitul Părinte Varsanufie împreună cu un sobor de preoți . Au săvârșit Sfânta și dumnezeiasca Liturghie dar și slujba de sfințire a apei aghiasma mare prilejuită de sărbătoarea bobotezei sau epifania mare sărbătoare care își are originea în vremea botezului văzut a Domnului și mântuitorului nostru Iisus Hristos în râul Iordan făcut de slujitorul său Ioan botezătorul. Aceasta este penultima sărbătoare din ciclul sărbătorilor de iarnă care au început la data de 21 noiembrie cu intrarea Maicii Domnului în biserică și se vor încheia pe data de 7 ianuarie cu soborul sfântului Ioan botezătorul înainte mergătorul Domnului și verișorul acestuia după trup așadar dacă Moș Andrei deschidea poarta ielele iată că Moș Ion o închide. Articol de  Redactor Elena Mădălina Jugănaru 

Steaua de la Răsărit și călătoria magilor Una dintre cele mai frumoase și misterioase povești legate de Nașterea Domnului este cea a Magilor de la Răsărit. Acești înțelepți, conduși de o stea strălucitoare, au călătorit mii de kilometri pentru a se închina Pruncului Iisus. Evanghelia după Matei ne relatează că niște magi, veniți din Răsărit, au văzut o stea nouă și strălucitoare, pe care au interpretat-o ca un semn al nașterii unui mare împărat. Urmați fiind de stea, au ajuns în Betleem și l-au găsit pe Prunc Iisus, căruia I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. * **Aurul:** Simbolizează regalitatea lui Hristos, ca Împărat al împăraților. * **Tămâia:** Reprezintă divinitatea lui Hristos, ca Dumnezeu adevărat. * **Smirna:** Este un simbol al suferinței și al morții, anticipând jertfa lui Hristos. **Semnificația venirii magilor** Venirea magilor la Pruncul Iisus are o semnificație profundă: * **Universalitatea mântuirii:** Magii veneau din Răsărit, arătând astfel că mântuirea lui Hristo...

  E l s-a născut în satul Betara [Vitaria] de lângă cetatea Samosatelor, în Mesopotamia, din părinți creștini, pe numele lor Ilie și Marta. M aica lui l-a câștigat de la Dumnezeu numai cu rugăciune și cu lacrimi, căci era stearpă. Fiind singurul prunc dăruit ei de Domnul, ea l-a închinat cu totul Lui încă din frageda lui pruncie. S fântul Daniel s-a îmbrăcat întru îngerescul chip la vârsta de doisprezece ani, l-a cercetat pe Sfântul Simeon, stâlpnicul și a primit binecuvântarea lui. D orind cu sete liniștea singurătății, Sfântul Daniel a părăsit mânăstirea și s-a sălășluit într-o capiște idolească părăsită de la țărmul Mării Negre. Acolo el a îndurat sălbaticele atacuri ale dracilor, dar le-a biruit pe toate cu răbdarea, rugăciunea și semnul Sfintei Cruci. D upă acestea el a urcat pe un stâlp pe care a rămas până la moarte lui, indurând arșița și frigul, și atacurile oamenilor și demonilor. În jurul stâlpului lui s-a strâns număr mare de ucenici, pe care Sfântul i-a povățuit ...

  S emănătorul din pilda Evangheliei de astăzi este Însuși Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El a ieșit din sânurile Tatălui, după cum Însuși a zis: Eu de la Dumnezeu am ieșit (Ioan 17, 8), și a venit pe pământ să semene sămânța cuvântului Său. Iar țarina în care a semănat sămânța Sfintei Evanghelii este lumea aceasta pe care El a făcut-o, după cum în altă pildă a zis: Iar țarina este lumea (Matei 13, 38). Detalii aici:

  Î n Duminica de astăzi, după înălțarea Sfintei Cruci s-a citit Evanghelia de la Marcu, capitolul 8, versetele 34-38. Aici Mântuitorul ne învață cum trebuie să ne ducem crucea vieții și ce să facem să mântuim sufletele noastre. Prima condiție obligatorie pentru mântuire, pentru a începe o viață de pocăință este "lepădarea de sine", adică lepădarea de egoism, numit și "iubirea de sine". Pentru a înțelege ce grea este această patimă, cât și felul cum putem scăpa de ea, pentru a ne mântui sufletul, vom vorbi astăzi despre această patimă, care stă ca o caracatiță cu multe capete în inima noastră.

S fântul Isihie era ostaș creștin și făcea parte din legiunea armatei romane de la Dunăre, staționată în cetatea Durostor din provincia Moesia Inferior, în timpul împăraților Dioclețian și a ginerelui său, Maximian Galeriu. B iruința repurtată împotriva perșilor în anul 297 a dat prilej celui din urmă să persecute pe creștini. Încă de mai înainte, el îi socotea că sunt niște cetățeni nefolositori societății, de vreme ce cred într-un Dumnezeu Atotputernic, nevăzut, iubitor de oameni și de pace pe pământ. Împăratul amintit arunca chiar cauza slăbirii Imperiului Roman asupra lor. De aceea a poruncit să fie îndepărtați din armată. A stfel au fost arestați, judecați și condamnați la moarte prin decapitare soldații creștini Pasicrate și Valention, Nicandru și Marcian, veteranul Iuliu, cărora le-a urmat ostașul Isihie. S finților Pasicrate și Valention li s-au tăiat capetele la 24 aprilie, iar Sfântului Iuliu, la 27 mai. În ziua pătimirii veteranului Iuliu, Sfântul Isihie, care se afla la...

      Acest izvor tămăduitor, se află la Biserica ridicată de Leon care se găsește şi azi la Constantinopol, oraş cunoscut acum ca Istanbul... „Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit!“a zis Leon, Maicii Domnului atunci.   De acest izvor făcător de minuni mai sunt  legate şi multe alte povestiri. Se spune că izvorul a înviat şi un mort. Omul era din Tesalia şi, plecând el cu corabia în pelerinaj spre izvor, a murit pe drum. Dar înainte să-şi dea duhul, i-a rugat pe corăbieri să nu-l arunce în mare, ci să-l ducă să-l îngroape la biserica izvorului, şi acolo să toarne pe el de trei ori din apa tămăduitoare. Corăbierii au făcut întocmai, iar mortul, stropit cu apă, a înviat.    Secolele au trecut unul după altul şi, în ciuda vitregiilor istoriei, Izvorul Tămăduirii de la Constantinopol nu a secat niciodată, aducând celor credincioşi bucurie şi vindecare sufletească şi trupească. După Primul Război Mondial, statul turc, pe teritoriul căru...

  F iecare dintre acești trei mari Sfinți are propria sa zi de sărbătoare în Biserică: Sfântul Vasile cel Mare este sărbătorit la 1 ianuarie, Sfântul Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar Sfântul Ioan Gură de Aur la 27 ianuarie. A ceastă sărbătorire a tuturor trei la un loc în ziua de 30 ianuarie a fost însă instituită în veacul al unsprezecelea, în timpul împărăției lui Alexie Comnenul, când se ivise și o neînțelegere în popor. C ăci erau unii care socoteau că dintre cei trei, Sfântul Vasile este cel mai mare sfânt datorită curajului și curăției sale, și aceștia se numeau vasilieni. Alții îl cinsteau numai pe Sfântul Grigorie Teologul, datorită adâncimii și sfințeniei teologhisirii sale – aceștia își spuneau gregorieni. Iar alții îl cinsteau numai pe Sfântul Ioan Gură de Aur datorită elocinței și limpezimii cu care explica Sfânta Scriptură către popor - aceștia erau ioaniții. D ar această ceartă s-a curmat prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu și spre mai marea slavă a Sfinte...

  A cesta este numele icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe care Sfântul Sava sârbul a adus-o de la Mânăstirea Sfântului Sava cel Sfințit, de lângă Ierusalim. Ș i așa s-a împlinit prorocia Sfântului Sava cel Sfințit, pe care o făcuse cam cu opt sute de ani mai înainte, că va veni un anume preot sârb cu numele Sava, și că acestuia i se vor da un toiag arhieresc și această icoană. C ând Sfântul Sava sârbul a cercetat Mânăstirea Sfântului Sava cel Sfințit, monahii și-au amintit de prorocia întemeietorului mânăstirii lor și i-au dăruit lui Sava cel din Serbia toiagul și icoana. A ceastă icoană a fost așezată de-a dreapta Ușilor împărătești de pe iconostasul sihăstriei Sfântului Sava din Karies, în Sfântul Munte Athos [numită ”Casa tăcerii“], iar toiagul a fost pus într-o chilie alăturată, cunoscută sub numele de ”Paterica“.

  U nul dintre marii sihaștri ai Carpaților a fost și Cuviosul Antonie de la Schitul Iezerul (Cheia)–Vâlcea, numit de credincioșii din partea locului „Sfântul Antonie Sihastrul”. S fântul Antonie era de loc din satele subcarpatice ale județului Vâlcea. Crescând de mic în iubire de Hristos și cunoscând câțiva sihaștri trăitori la liniște, la vârstă potrivită s-a tuns în monahism la Schitul Iezerul, unde s-a nevoit în anii tinereții. Apoi, sporind în rugăciune și smerenie, în jurul anului 1690 s-a retras, cu binecuvântarea egumenului, la viață pustnicească în Muntele Iezerul din apropiere. Acolo se ostenea singur într-o mică peșteră de piatră, lăudând pe Dumnezeu ziua și noaptea și luptându-se neîncetat cu duhurile rele și cu neputințele firii. Căci nimeni, afară de sihaștri, nu știe cât de mari sunt ispitele și încercările celor ce se nevoiesc în viața pustnicească. N eavând un lăcaș propriu de rugăciune, Cuviosul Antonie a luat binecuvântare și a săpat singur cu mâinile sale un...

  A cest sfânt, unul dintre cei mai noi sfinți canonizați de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut în anul 1846, în Selivria Traciei, din Părinți săraci, dar foarte evlavioși. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educație creștinească. După primii ani de școală, Anastasie este trimis să învețe carte la Constantinopol, unde studiază teologia și scrierile Sfinților Părinți. Aici sufletul său începe să-L descopere pe Hristos în inima sa prin rugăciune, prin citirea cărților sfinte și prin cugetarea la cele dumnezeiești. L a vârsta de douăzeci de ani, tânărul Anastasie se stabilește în insula Hios, povățuit de Duhul Sfânt, unde predă religia la o școală de copii. Apoi, fiind chemat de Hristos, intră în nevoința monahală în vestita chinovie, numită "Noua Mânăstire", primind tunderea monahicească la șapte noiembrie 1876, sub numele de Lazăr. Mai târziu, la tunderea în marele și îngerescul chip al schimniciei, avea să primească numele...

  Moșii de toamnă 2023 sau Sâmbăta Morților este o zi importantă pentru credincioșii creștini, fiind ziua de pomenire a celor care nu mai sunt printre noi. De Moșii de toamnă sunt legate multe tradiții, dar și multe superstiții. Ce semnificație au Moșii de toamnă sau Sâmbăta Morților De Moșii de toamnă sau Sâmbăta Morților în biserica ortodoxă are loc ceea ce este numit parastas colectiv. Numele de parastas vine din limba greacă şi înseamnă a mijloci, a sta în locul cuiva. Potrivit tradiției creștine, numele vine de la faptul că noi, cei vii, mijlocim către Dumnezeu pentru cel mort. Parastasul se face, așadar, în speranţa că Dumnezeu, pentru jertfa noastră plină de iubire şi pentru rugăciunea făcută de cel care primeşte darul, va ierta păcatele pe care cel mort le-a făcut în decursul vieţii sale. Tot potrivit tradiției, când cineva primeşte ceva slujit la Biserică sau acasă, el spune, pentru cel mort: Dumnezeu să-l ierte sau Bogdaproste. Bogdaproste înseamnă slăvit s...

  a. Viața P reacuvioasa maica noastră Parascheva, numită „cea Nouă”, de la Iași, „a Moldovei luminătoare” și lauda întregii Ortodoxii, s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al XI-lea, din părinți binecredincioși și de bun neam. C ei doi copii, Eftimie și Parascheva, au primit în familie o aleasă creștere și educație religioasă. Astfel, Eftimie, fratele mai mare al cuvioasei, a intrat înaintea ei în nevoința monahală. Apoi, pentru sfințenia vieții lui, ajunge episcop al Matidiei și păstorește bine Biserica lui Hristos până la sfârșitul vieții. La fel și fericita Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la vârsta de aproape 15 ani, a intrat într-o mânăstire de fecioare din orașul Ieraclia Pontului. După cinci ani se închină la Mormântul Domnului și se nevoiește mai mulți ani într-o mică mânăstire de călugărițe pustnice de pe Valea Iordanului. L a vârsta de 25 de ani, luând poruncă de la îngerul Dom...

  I acov, fiul lui Alfeu, a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli. El a fost frate de sânge cu Sfântul Apostol și Evanghelist Matei. E l a fost martor ocular al minunilor și cuvintelor adevărate ale Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, martor ocular al Patimii Lui, al învierii și înălțării Lui. D upă Pogorârea Sfântului Duh la Cincizecime lui Iacov i-au căzut sorții că să predice Evanghelia lui Hristos în Elefteropolis și ținuturile înconjurătoare, iar apoi în Egipt, unde a luat chinuri grele pentru Mântuitorul. C u mare putere în faptă și în cuvânt, Sfântul Apostol Iacov a semănat vestea mântuitoare a Cuvântului lui Dumnezeu întrupat, dărâmând la pământ idolii, scoțând diavolii afară din oameni și vindecând toată neputința și boala întru Numele Domnului Iisus Hristos. Lupta și râvna lui pentru Evanghelie au fost încununate cu roadă îmbelșugată. Mulți păgâni au crezut în Hristos, s-au întemeiat și s-au înălțat biserici, s-au sfințit episcopi și preoți. S fântul...

  A cești Sfinți și minunați mucenici, eroi ai credinței creștine, au fost la început mari nobili de la curtea împăratului Maximian. Împăratul însuși îi cinstea foarte mult pentru vitejia, înțelepciunea și loialitatea lor. Când a auzit însă că marii Serghie și Vah sunt creștini, iubirea lui pentru ei s-a prefăcut în ură. L a o mare festivitate idolească împăratul le-a cerut să vină și să jertfească idolilor împreună cu el, dar Serghie și Vah au refuzat aceasta pe față, înaintea întregii curți. Negru de ură și de furie, împăratul a poruncit atunci pe loc devestirea lor de însemnele demnității lor militare: centura, mantia, inelul cu pecete au fost smulse de pe ei și în loc au fost îmbrăcați în haine de femeie, împăratul a poruncit ferecarea lor cu zgarde de fier și așa au fost purtați precum animalele în toată cetatea, ca să râdă vulgul [poporul] de ei. E i au fost după aceea trimiși la Antioh, guvernatorul Asiei, spre a fi torturați. Antioh dobândise acel rang prin mijlocirea l...

  S fântul Grigorie, luminătorul Armeniei s-a născut într-o familie de rang înalt, înrudită cu marile case regale ale Persiei, prin Regele Arteban și Armeniei, prin Regele Khosrov. Când aceste două case regale au pornit război una împotriva celeilalte, Grigorie s-a retras la Cezareea Capadociei. E l acolo a aflat întâia oară despre credința creștinilor, a luat Sfântul Botez și s-a căsătorit. El a avut doi fii, pe Bardanes și pe Aristakes și pe amândoi i-a închinat slujirilor bisericești. D upă moartea soției lui, Grigorie s-a întors în Armenia și s-a pus în slujba Regelui Tiridates. El l-a slujit pe rege cu credință, iar Tiridates îl iubea mult pe Grigorie. Dar când Tiridates a aflat că Grigorie este creștin, el s-a umplut de ură și de furie, presându-l pe Grigorie în tot chipul să se lepede de Hristos și să se închine la idoli. Neizbutind, el l-a supus celor mai bestiale torturi, iar apoi l-a aruncat într-o groapă foarte adâncă, plină de șerpi veninoși, spre a-și afla sfârșitu...

  De voiești să fii desăvârșit, mergi, vinde-ți averile tale tale și le dă săracilor și vei avea comoară în cer. După aceea vino și urmează-Mi (Matei 19, 21) I ubiți credincioși, I dealul fiecărui creștin pe pământ este mântuirea sufletului, adică dobândirea vieții veșnice. Până la întruparea și învierea Domnului nostru Iisus Hristos, nimeni nu se putea mântui, căci raiul era închis și nu era revărsat peste lume harul Duhului Sfânt. De aceea toți drepții Vechiului Testament așteptau izbăvirea sufletelor lor prin moartea și învierea Fiului lui Dumnezeu. M ântuirea, după învățătura Sfintei Evanghelii și a Bisericii Ortodoxe, se dobândește prin păzirea poruncilor date de Dumnezeu oamenilor, cuprinse atât în decalogul Legii Vechi, cât și în Noul Testament, numit și legea Harului. Orice creștin care dorește să se mântuiască trebuie să săvârșească aceste trei condiții: să aibă credință dreaptă în Dumnezeu; să aibă harul Duhului Sfânt, care se dă tuturor prin cele șapte Sfinte Tain...