Viața Sfântului Mucenic Isihie Viața Sfântului Mucenic Isihie

Sfântul Isihie era ostaș creștin și făcea parte din legiunea armatei romane de la Dunăre, staționată în cetatea Durostor din provincia Moesia Inferior, în timpul împăraților Dioclețian și a ginerelui său, Maximian Galeriu.

Biruința repurtată împotriva perșilor în anul 297 a dat prilej celui din urmă să persecute pe creștini. Încă de mai înainte, el îi socotea că sunt niște cetățeni nefolositori societății, de vreme ce cred într-un Dumnezeu Atotputernic, nevăzut, iubitor de oameni și de pace pe pământ. Împăratul amintit arunca chiar cauza slăbirii Imperiului Roman asupra lor. De aceea a poruncit să fie îndepărtați din armată.

Astfel au fost arestați, judecați și condamnați la moarte prin decapitare soldații creștini Pasicrate și Valention, Nicandru și Marcian, veteranul Iuliu, cărora le-a urmat ostașul Isihie.

Sfinților Pasicrate și Valention li s-au tăiat capetele la 24 aprilie, iar Sfântului Iuliu, la 27 mai. În ziua pătimirii veteranului Iuliu, Sfântul Isihie, care se afla la închisoare cu el, i-a adresat următoarea doleanță: „- Te rog, Iuliu, să împlinești cu bucurie făgăduința ca să primești cununa pe care Domnul a promis-o credincioșilor Săi și amintește-ți de mine. Curând și eu te voi urma”.

Iar Iuliu, sărutând pe acest ostaș al lui Hristos, l-a sfătuit să păstreze nestinsă făclia credinței, neîntinându-și viața cu închinarea la idoli și la poftele lumești. L-a asigurat totodată că năzuințele sale sufletești vor fi împlinite în chip desăvârșit în ceruri.

Sfântul Isihie s-a încununat cu moarte martirică la 15 iunie¹. Sfinții Nicandru și Marcian, care erau de asemenea închiși, au primit cununa muceniciei înaintea Sfântului Isihie, la 8 iunie 298.

Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu

Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinți români și apărători ai Legii strămoșești, E.I.B.M.B.O.R., București, 1987, p.140, Sfântul Isihie