REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  HRISTOS A ÎNVIAT Când poarta Iadului se-nchide Și se deschide-a Raiului, În sfânta Noapte de-nviere Aducem slavă Domnului.     Hristos a înviat, strigăm,      Hristos a înviat!     Cu moartea pe moarte călcând,     Hristos a înviat! E Învierea tuturor, A celor care l-au urmat, Pe Fiul Tatălui Ceresc, Și pe al nostru Împărat.     Hristos a înviat, strigăm,     Hristos a înviat!     Cu moartea pe moarte călcând,     Hristos a înviat! E sărbătoarea bucuriei, Când binele a biruit, Și răul din lumea creștină, Prin Înviere-a fost stârpit.     Hristos a înviat, strigăm,     Hristos a înviat,     Cu moartea pe moarte călcând,     Hristos a înviat! Și din Lumina Învierii, Lumină, din lumină luați, Cu sufletul plin de credință, Cu toții azi vă bucurați.     Hristos a înviat , strigați,     Hristos a înviat,     Cu moartea pe moarte călcând,     Hristos a înviat! Veniți creștini să luați Paște, Și în credință vă-mbrăcați! Cu Fiul Domnului alături, Veți fi mai buni și mai curați.     Hristos a î

 Veșnicia este credința că pragul de sus nu se scufundă în abisul ultimei treceri, că stâlpul în care ne batem cuiele  unei existente precare, nu se curbează la pala de vânt a clipelor suspendate de eter suntem adevăruri crucificate pe ergo sum, filosofii încrustate în piatra celor XII table, orice merge pe sârma acrobatică a saltului mortal și oricine, adept al adevărului fără context adulmecăm iresponsabilul din loial și negăm sensul firesc al dumnezeirii raționale. ne înghesuim sfinții în icoanele propriilor suflete cioplite în închipuiri și adunăm cuvintele unei vieți scurte, în eternități cu iz de molii de seară indiferent câte indiferențe pribegim în spatele așezămintelor de noapte, zilele ne scot la iveală zilierii surgiunului la osânda luminii atunci, trezind din eclipsele de soare, întunericul, devoalăm inhibați, statornicia gândului că veșnicia este  un platonic concept ce fuge de adevăr Mariana Grigore- 07 mai 2024

  Doamne al mântuirii mele... Doamne al mântuirii mele Ce pe cruce ai fost pus,  Dă-mi te rog mereu putere Să te mângâi cu-n surâs. Să te laud cu mândrie C-ai luat pe umeri karma,  Și-ai lăsat cu bucurie  Să-ți străpungă cuiul, rana. Ai lăsat Doamne hainii Fără milă să te bată , Ai luat durerea lumii Pe spinarea-ncovoiată. Cruce-n spate Tu ai dus-o Fără să te plângi deloc. Ți-au bătut piroane-n palme, Te-au străpuns, de la mijloc. Ai primit hulă si spini De la oamenii iubiți Te-au lăsat, te-au părăsit Pentru treizeci de arginți. Iartă Tu Doamne mulțimea Care nu știe ce face, Iartă tu pe toată lumea Că-s orbiți, nu mai vor pace. Zi de zi te răstignesc Cu păcate tot mai grele,  Iarta-i Doamne, că greșesc...  Se gândesc doar la putere. Tu ești viu Iisus prea blând Și te-ai ridicat spre slavă Si-o să vii din nou curând Să judeci a noastră faptă. Eu te-aștept cu bucurie,  Dă-mi te rog mereu putere Să te laud cu mândrie Și pe buze pune-mi miere. Dă-mi răbdare și voință  să nu mai răspund la

 Veniți să luați Lumină  Între mormânt și Înviere Între  durere și mângâiere  Hristos ne aduce mântuire Cu jertfa Sa prin Răstignire. Ce sacrificiu poate fi mai mare Să-ți lași Fiul să fie Răstignit  Pentru a noastră mântuire  Fiindcă atât de mult El ne-a iubit! Veniți să luați Lumină Sfântă, În miez de noapte albastră, Când îngerii în ceruri cântă , Iisus aduce mântuirea noastră! Iisus Hristos a Înviat din morți  Și viață veșnică ne-a dăruit , Veniți să luați Lumină Sfântă toți  S-o purtăm în suflet necontenit. Autor:Valentina Petraru

  . Paști Ca valul de mare se aude susurând vântul în adâncul pădurii, Cum freamătă în sufletu-mi înlăcrimat durerea Răstignirii, Arzândă, săgeata nemiloasă inima Fecioarei Marii a străpuns, Că, de bunăvoie, Cel ce a făcut viața de moarte s-a lăsat răpus. Pentru păcat Dumnezeu nu ne-a pierdut, ci mai mult ne-a iubit, Că pentru noi Fiul s-a făcut om și pentru noi pe cruce a murit, Biruind moartea, Omul Iisus ne-a deschis drumul spre veșnicie, Ca în Ceruri, tot omul să ia Lumină și lumină cu Hristos să fie. Paști - trecerea de la moarte la viață și de pe pământ la cer, Dezlegându-ne Dumnezeu de păcat și a veșniciei mister. Cu iubire omenirii întregi Lege nouă a lăsat Domnul de Sus, Prin Cina cea de taină să murim păcatului și să înviem  Lui Iisus.

   Rastignirea Domnului Răstignirea-i de neimaginat Dar,s-a întâmplat în timpul lui Pilat, Când fariseii pe Iisus l-au condamnat Alături de tâlhari l-au sacrificat. A cărat Iisus pe Golgota Crucea grea , Bătut cu biciul care-l sfârteca , În piroane lungi l-au țintuit apoi Și sângele cald  îi curgea șiroi . S-a întunecat cerul ,ca noaptea  Când s-a apropiat sfârșitul , moartea Și tot pământul s-a cutremurat De calvarul ce Domnul l-a îndurat. "Tată ,iartă-i că nu știu ce fac" A spus încet c-un trist oftat... El încă de pe cruce ne-a iertat Și nouă viață veșnică ne-a dat. Doamne,prin răstignirea Ta Pentru noi ai acceptat profeția, Prin calvarul ce L-ai suferit, Păcatele noastre Le-ai pironit! Valentina Petraru  Cruce pictată de fiul meu pr.diacon Valentin Petraru

 Săptămâna Patimilor E săptămâna Sfintelor Patimi, Să respectăm vechile datini Și să fim mai buni cât mai empatici, Cu cei în nevoi, să fim mai darnici. Atenți să fim, la ce și cum vorbim Că altfel, degeaba mai postim Să nu spunem vorbe la-ntamplare,  Acum în săptămâna mare. Să nu ne trădăm prietenii buni, Ca Iuda, pentru un pumn de bani Să cerem iertare dacă greșim Și să iertăm pe cei care-i rănim.  Pe cei bătrâni, bolnavi sau în nevoi, Să-i ajutăm cu ce putem și noi. Să le facem viața mai ușoară, Celor ce au copii, afară Care stau singuri cuc în casă  Și nu au ce pune pe masă.  Să încercăm să fim mai buni, mereu,  Cât mai plăcuți față de Dumnezeu Cu suflet deschis și luminos, Să îl primim în inimi pe Hristos! Drepturi rezervate de autor  Petraru Valentina

    Lumina Învierii Lumina Învierii e un miracol, ce se petrece an de an, Pentru tot sufletul și pentru al meu, de fapte bune sărman, Așteptăm cu speranță iertarea de la al lumii Răscumpărător, De la Domnul meu Iisus Hristos de viață dătător. El e Cel ce a învins moartea, venită cu șiretlic în lume, El e însăși Calea și Viața care ne va duce în nemurire, Pentru că El ne-a făcut după chipul Său, cu multă iubire, Ceea ce a adus invidia lui Satan pentru întreaga omenire. Dorință Urechea sufletului meu se îngână cu o șoaptă Și gândurile cuminți, s-au adunat pe a lui vatră, Flori de castani se cern și îmi cad cu raza în poală, Sărutându-mi mâna și chipul sfânt de pe icoană. Nu pot să știu ce ar să fie, Doamne, mâine, Dar știu că, în fiecare clipă a vieții mele, ești cu mine, Și când pe cale pasul mi e obosit și s-a oprit, Mă prinzi în brațu-Ți și din păcătoasă, Mă faci copilul tău iubit. Aș vrea să îți mulțumesc pentru toate darurile Tale, Dar cuvintele se rătăcesc cu lacrimile care curg

 S-a împlinit profeția La Crucea ta Hristoase, venim în zi de joi, Să preschimbăm toți spinii, în cununi de flori Să ne plecăm adânc, la picioarele tale, Să-ți cerem Doamne, smeriți cu toți iertare! E joia Cinei de taină a Apostolilor, Când Iuda l-a vândut pe Domnul, fariseilor,  Care pe nedrept l-au judecat și condamnat Bătut cu bice, umilit și însângerat  Cărând Crucea în spate, pe Golgota l-au urcat,  Rastignindu-l în cuie lângă cei doi tâlhari De s-au înspăimântat  până și soldații romani. Când Domnul a murit, pământul s-a cutremurat, A treia zi după scripturi, din morți a Înviat!  Așa a fost, să se-mplinească profeția  El s-a jertfit, să ne aducă mântuirea. În noaptea Sfântă,cu toții să luăm Lumină Căci Domnul este și va fi "Lumină din Lumină!" Petraru Valentina

  Nu mă lăsa, Doamne! Doamne, atât de dor îmi e de brațul Tău Și pe zi ce trece tot mai mult mă adâncesc în hău, Noaptea mă înconjoară cu joc de himere, Iar cerul se clatină, ascunzându-și lumina din stele. Aripă de înger trimite, Doamne, de aici să mă scoată, Nu mă lăsa să îmi irosesc în păcate, viața toată, Rugăciunea mea, cea de pe urmă, ascultă, Nu mă părăsi în lumea asta oarbă, surdă și mută. Pentru păcătoșii ca mine Ți-ai dat Fiul pe cruce, Ca, în strâmtorare, la picioarele Lui, genunchii să-și plece, Tu știi că celui ce i se iartă mai mult, mai mult va iubi Trimite, Doamne, Duhul Tău cel Sfânt și ne vom izbăvi. Tu, Doamne! Simt cum sufletul mi se umple de fericire, Fără să știu cine e și de unde vine, E o lumină divină picurată din nemurire, Ce s-a născut pe lume odată cu mine. Deși ești infinit, TU încapi în inima mea Și mă aștepți să întru cu gândul și mintea în ea, Iar eu rătăcesc haihui cu păcatul prin lume, Lăsându-te zăvorât, uitând să te chem pe nume. Mi-ai lăsat ca dar p

 Îngerul meu păzitor  Sub aripa ta ocrotitoare  Îngere al meu,eu mă simt bine, Sub  aripa ta protectoare Tu, nu mă lași singur pe lume. Când stai pe umărul meu cel drept, Îți simt prezența și-mi dai putere, Îmi dai gândul bun și înțelept , Mă ajuti la greu și la durere. Din alte sfere tu ai venit , Cărarea vieții să-mi luminezi Căci Creatorul mi te-a dăruit, Prin taina ce-am primit-o la Botez Vreau să-mi fii alături  mereu Să m-ajuți să trec în veșnicie  Și-n fața Bunului Dumnezeu  Tu să-mi fii a mea chezășie! Valentina Petraru

 Să ne hrănim cu rugăciune  Să ne hrănim cu rugăciune Cu vorbe și cu fapte bune  Să nu-L răstignim pe Dumnezeu Și să urmăm  cuvântul Său. Doamne, ne iartă și ajută  Să nu mai cădem în ispită, Să fim mai buni și iubitori, Nu,precum Iuda ,trădători... Să ne hrănim cu rugăciune, Dacă pământul ne mai ține, Să fim creștini adevărați Nu,de păcate-mpovarati. Doamne,luminează-ne pe noi Cu lumina vieții de Apoi Nu, lăsa  pe cel viclean și rău  Să ne atragă într-un hău! Când ai fost pe Cruce rastignit, Pentru noi sângele Ți-ai jertfit  Pentru mântuirea noastră , Ai luat firea omenească! Valentina Petraru

 Domnul Iisus se roagă.                Departe, mult prea departe, Doamne, acum sunt Și sărbătoarea de Paște este doar o amintire, Printre străini îmi trecură anii și-s cărunt, Iar inima îmi este tristă, tristă fără de iubire. În Grădina Ghetsimani Domnul Iisus se roagă, În noaptea ce face simțurile omenirii să doarmă, Ca păcatele noastre cu ruga Sa să se șteargă, Să avem Răstignirea Lui în viață, ca sfântă armă. Când cugetul Lui e învăluit de neguri de moarte, Se roagă la Tatăl să îl ajute Paharul să-l bea, Îi spune că a îndeplinit pe pământ poruncile toate, Iar Tatăl îl primește la dreapta Sa pe veci să stea. Tatăl Ceresc, de durere, catapeteasma în două a rupt Și în noapte adâncă a stins toate luminile zilei, Ca semn că El este Fiul ce El L-a trimis în trup văzut, Să înnoiască pe Adam, ce în păcatul morții a căzut. În amintirea Răstignirii Lui, Paștele Sfânt vine Și eu îl petrec cu gândul La Domnul meu Iisus, Ajută-mă să găsesc în viață drumul către Tine, Să mă înfrupt cu o fărâmă d

 Iartă-ne Doamne Maică Sfântă, Regină peste îngeri Cu sufletul curat, tu plângi și sângeri Că Prea iubitul Fiu va fi răstignit, De fariseii ce-l judecă cumplit. De chinul răstignirii plâng pietrele, Se cutremură pământul și cerurile Dar, fariseii nu s-au înduplecat Iar Pilat s-a spălat pe mâini, de păcat. Doamne, calvarul tău însângerat, Pentru noi nevrednicii ai îndurat Prin păcate multe făcute zi de zi, Noi nu-ncetăm, a te mai răstigni. Iartă-ne Doamne, nevolnicia, Toate relele și netrebnicia Când suntem presați de un negru nor În genunchi cădem, și-ți cerem ajutor. Doamne fii cu noi, iartă ignoranța, Apără ce ne-ai dat de preț - Viața! Drepturi rezervare de autor Petraru Valentina

  Sărbătoarea de Florii sosește, Natura toată se pregătește Cu straiul verde catifelat, Pădurea toată s-a îmbrăcat. Câmpia-i galbenă de păpădie, Ca niște bănuți pe tipsie, Grădinile zâmbesc la soare, Pline de miros și culoare. Salcia cu ramuri curgătoare, Se pregătește de sărbătoare, Se-nclina până la pământ, În semn de umilință plângând!  Să ne pregătim sufletul și noi Să ne spălăm de griji și de nevoi, Cu Domnul Hristos să -ne-ntâlnim, Salcie și flori să-i dăruim! Drepturi rezervate de autor Petraru Valentina

 O, cât de mare ești iubire,                         Știm că din veacuri tu exiști.                    Când suntem mici cu drag ne crești.     Când Suntem triști ne in veselești.       Când noi greșim ne dai iertare.                Cu fiecare ai răbdare.                              O, Doamne! Cât de mare ești!                   Ce minunat e să iubești...!                      Să spui cu glasu -ncet și lin.                Ce este creștin,                                         Și apoi Divin,       .                                           Ce este lumesc,                                       Și apoi ceresc.   Sfântul TE IUBESC!                                  .   Azi nu ne gândim la ieri,                     Doar la numărat greșeli,                     Azi nu știm să mai iertăm.                         N- avem timp să ne rugăm,                   Ci cu drag noi ne certăm,                   Și -n loc să oferim iubire.                                  Dăruim nefericire.  Pe obraz pent

      de Preot Sorin Croitoru    Când Ioan Botezătorul  Se atinge de Cuvântul   Se învolbură Iordanul  Și se tulbură pământul,    Soarele pe cer se miră,  Norii i se-ascund din cale,  Apele încep să urce  Spre amonte din avale,    Păsări mii se strâng în stoluri  Făcând cercuri largi în zare,  Cerurile și pământul  Sunt cuprinse de mirare,    Dar mai mult decât acestea  E Ioan Botezătorul:  Tânărul Iisus îi cere  Să-și boteze Creatorul!    În zadar se opusese  Cu o voce tremurândă,  Domnul îi răspunse-n șoaptă  Cu mustrarea Lui cea blândă,    Arătând că-i știe frica  Și sfiala foarte bine  Însă nu e altă cale,  Prin sintagma “se cuvine “.    La auzul ăstor vorbe,  Sfântul teama și-o învinge;  Mâna slugii prea umile  Pe Stăpânul Îl atinge,    Din adâncuri de ființă  Un suspin profund îi scapă..  Sub atingerea-i domoală   Domnul Se cufundă-n apă.    Clipa asta minunată  Parcă nu se mai termină,  Azi Iordanul se sfințește  De Lumina din Lumină,    Apa lui se limpezește,  Devenind Agheasmă

  Îmbracă-mă Doamne în strai alb de sărbătoare, să fiu pură ca zăpada și-n suflet să am căldură. Îmbracă-mă Doamne cu iubire sublimă, să dăruiesc numai iubire, să-mi simt sufletul luminat. Îmbracă-mă Doamne cu dragoste divină, să răspândesc dragoste,  să calmez focul din inimă. Îmbracă-mă Doamne cu bunătate, să fiu umilă, să întind o mână omului flămând și sărac. Îmbracă-mă Doamne  cu smerenie, să-ți fiu credincioasă, să port lumină, să am sufletul bun, să am răbdare, să fiu mândră de mine. Îmbracă-mă Doamne în strai alb de sărbătoare, cu haine curate și fine să-mi îmbrac sufletul, cu duhul sfânt. Îmbracă-mă doamne cu haine strălucitoare, să fiu priminită și neprihănită în prag de sărbătoare... Îmbracă-mă Doamne cu iubire, dragoste și respect să-mi fie sufletul ușor, ca un fulg de nea, legănat de vânt. Doamne, mulțumesc pentru tot, mulțumesc pentru darul sfânt,, viața ' cât voi trăi pe acest pământ te iubesc și te prețuiesc. Versuri :Frusina Agheana 19.12.2023

    Doamne-ajută-mă de poți,   Și, măcar cât sunt în post,   Ferește-mă de netoți,   Cei ce sunt și care-au fost!   Doamne, nu mă încerca,   Cu obrăznicia lor!   De-i lovești cu palma Ta,   Le vei fi de ajutor!   Dă-le Doamne, sănătate;   Ajută-i să fie buni   Iar de poți, dă-le și minte,   Fiindcă, poți să faci minuni!   Vino Doamne, printre oameni   Și fă-i buni și iertători;   Și-au făcut din dracu, idoli   Și din mama lui, surori!   Vrajba, stă pe după colț   Și-și dă mâna cu orgolii,   Măsurându-se în clonț,   Și alergând, după glorii!!   Se împung și nu-și dau pace,   De-au adus iadul, în Rai;   Dă-le Doamne,  gând de pace   Și blândețe, celor răi!   Suntem doar, bieți muritori   Și nu luăm nimic din viață;   Doar o lacrimă din zori,   Și dorul de-o dimineață!          Ana.   15 dec. 2023

De Pavel Coruț  Prefă-te, inimă, în foc, Aprinde candela, diseară,  Pribeagului fară noroc, Stăpânului furat de Țară! Și fă-te inimă stejar, Să-i dai a umbrei mângâiere, Că s-a hrănit doar cu amar Și s-a-mbătat doar cu durere. Prinește-l Doamne-n casa Ta, Pe domnul trist și-nsingurat,  Pe Cuza, inimă de stea,  Și iartă-ne că l-am trădat! Smulgeți coroana cea de spini,  Lăsați-i fruntea în lumină,  Pribeagului printre străini, Stăpânului lipsit de vină.  Să-și poarte ochii printre noi,  Iertarea lui e izbăvire,  Căci am ajuns pustii și goi,  Săraci la minte și simțire. Primește-l Doamne-n casa Ta,  Pe domnul trist și-nsigurat, Pe Cuza inimă de stea  Și iartă-ne că l-am trădat! De nu-i în cer el n-ar fi vrut,  Căci se facuse-a noastră vrere. Noi l-am trădat și l-am vândut Orbiți de pătimi și avere... Primeste-l Doamne-n casa Ta, Pe domnul trist și-nsigurat,  Pe Cuza, inimă de stea, Și iartă-ne că l-am trădat!  ,, Ultimul Domn Român, Alexandru Ioan Cuza " Au luptat, s-au jertfit și a