REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

---   Imaginează-ți un grădinar bătrân și blând, care a avut o grădină superbă. Dintre toate florile, una singură era de o frumusețe rară, mai presus de orice altele, fiind plantată chiar de Mâna grădinarului. Timp de mulți ani, această floare a înflorit și a răspândit un parfum divin, care a umplut întreaga grădină de lumină și de pace. Într-o bună zi, grădinarul a venit, nu pentru a smulge floarea, ci pentru a o lua cu el. Cu blândețe, a aplecat-o la pământ, a luat-o cu rădăcină cu tot și a purtat-o înspre cer. Grădina a rămas goală, dar nu goală de speranță. Ceilalți grădinari au rămas triști, însă, privind spre locul unde fusese floarea, au văzut că nu mai era pământ gol, ci un mic izvor de apă vie care a început să curgă în locul acela, iar mirosul ei a rămas și mai puternic în grădină. Astfel au înțeles că floarea nu a murit, ci s-a mutat într-o grădină și mai frumoasă, iar parfumul și Harul ei au rămas ca o apă vie pentru toți. **Adormirea Maicii Domnului** este ca această *...

  Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință recunosc și mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiești. Deci, astăzi, că este luni și începutul săptămânii, mă rog cu umilință îndurării Tale celei mari: iartă apa-mi păcatele cele de voie și fără de voie, și-mi ajută să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după indurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfinţii Tai îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor și păcătoșilo...

  13 Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici!, că închideți împărăția cerurilor de dinaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce intră nu-i lăsați să intre. 14 Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici!, că mâncați casele văduvelor, făcând îndelungi rugăciuni de ochii lumii; pentru aceasta mai mare osândă veți lua. c 15 Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici!, că înconjurați marea și uscatul ca să faceți un prozelit; și dacă l-ați făcut, îl faceți fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi. 16 Vai vouă, călăuze oarbe, care spuneți: De se va jura cineva pe templu, nu-i nimic; dar de se va jura pe aurul templului, se leagă pe sine. 17 Nebuni și orbi! Ce este mai mare: aurul, sau templul care sfințește aurul? 18 Și mai spuneți: De se va jura cineva pe altar, nu-i nimic; dar de se va jura pe darul de pe el, se leagă pe sine. 19 Nebuni și orbi! Ce este mai mare: darul, sau altarul care sfințește darul?; 20 deci, cel ce se jură pe altar, se jură pe el și pe toate cât...

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 3 Și pentru aceasta v'am scris eu vouă b , ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind eu încredințat despre voi toți că bucuria mea este și a voastră, a tuturor. 4 Că din multă supărare și cu strângere de inimă v'am scris, cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți iubirea pe care cu prisosință o am către voi. 5 Iar dacă m'a întristat cineva c , nu pe mine m'a întristat, ci într'o oarecare măsură - ca să nu spun mai mult - pe voi toți. 6 Destul este pentru un astfel de om pedeapsa ce i s'a dat de către cei mai mulți, 7 așa încât voi, dimpotrivă, mai degrabă să-l iertați și să-l mângâiați, pentru ca un astfel de om să nu fie copleșit de prea multă întristare. 8 De aceea vă rog să-i dovedi...

  Glasul 8 Ca o pârgă a firii... P e mucenicii cei binecredincioși și cugetători de Dumnezeu, pătimitorii lui Hristos, cu preamărire îi cinstim astăzi pe Sfinții Mucenici Flor și pe Lavru, ca să câștigăm prin rugăciunile lor dar și milă și să ne mântuim de năpaste și din primejdii, de urgie și de mâhnire, în ziua judecății.

  Troparul Sfinților Mucenici Flor și Lavru, glasul al 4-lea: P e preaîmpodobita și de Dumnezeu înțelepțita doime cea prealuminoasă, pe Fericitul Flor și pe Preacinstitul Lavru, după vrednicie să-i lăudăm credincioșii, căci aceștia cu osârdie au propovăduit în chip văzut tuturor, pe Treimea Cea Nezidită. Pentru aceasta, pătimind până la sânge, s-au încununat cu cunună prealuminoasă și se roagă lui Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe prigonitorul Faraon... Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. S trălucitori fiind, sfinților, cu fulgerile cele cu Raze Luminoase ale Duhului, risipiți norii cei întunecați ai sufletului meu; ca, bucurându-mâ, să laud de lumină purtătoare și cinstită pomenirea voastră, preavitejilor mucenici ai lui Hristos. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. P e voi înșivă, fericiților, zidindu-vă pe piatra credinței celei fără prihană, prin Dumnezeieștile b...

  Glasul 4 P e preaîmpodobita și de Dumnezeu înțelepțita doime cea prealuminoasă, pe Fericitul Flor și pe Preacinstitul Lavru, după vrednicie să-i lăudăm credincioșii, căci aceștia cu osârdie au propovăduit în chip văzut tuturor, pe Treimea Cea Nezidită. Pentru aceasta, pătimind până la sânge, s-au încununat cu cunună prealuminoasă și se roagă lui Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.

  S finții Mucenici Flor și Lavru au fost frați după trup și după duh, pentru că au crezut în Hristos cu un suflet și Aceluia i-au plăcut prin fapte bune. Și erau cu meșteșugul săpători în piatră, sub niște sfinți bărbați învățători, anume Proclu și Maxim, de la care s-au învățat nu numai meșteșugul, ci și viața cea plăcută lui Dumnezeu a credinței creștine. Și mai întâi învățătorii lor au fost uciși pentru Hristos, apoi și ei, după învățătorii lor, trecând câtăva vreme, s-au făcut moștenitori ai cununii mucenicești, pătimind de la Lichion, ighemonul Iliricului. Inceputul pătimirii lor a fost din niște pricini ca acestea: U n oarecare stăpânitor al altei țări a rugat pe ighemonul Iliricului să-i trimită niște ziditori de piatră iscusiți, ca să zidească zeilor celor elinești o frumoasă capiște de piatră. Iar de vreme ce acești sfinți erau mult mai iscusiți decât alții în lucrul acela, Flor și Lavru au fost trimiși de ighemon la stăpânitorul acela. Și zidind ei capiștea după porun...

  M aica doi fii a născut, doi sfinți; B inecuvântată este maica cea lui Dumnezeu plăcută! M inunatul Flor și cu Lavru-al său frate, P iatra cu dalta au tăiat, I ar sufletele credincioșilor le-au șlefuit cu Crucea. C e este dalta în piatră, aceea este Crucea pentru suflet; E i înșiși de Cruce șlefuiți, pentru Cruce au murit. P reotul idolesc văzut-a ne mai văzută minune: O chiul cel scos înapoi sănătos s-a făcut! U luitoare minune! - aceasta de-ajuns i-a fost lui: P e fiul luându-și alergat-a la Sfântul Botez - L a Botezul Crucii, întru care mucenicește Ș i tatăl și fiul sângele și-au dat. M inunații frați mucenici, Flor și cu Lavru, P ietrari artiști, comandă au primit să ridice un templu. D ar întru ale lor inimi ei lui Dumnezeu Adevărat S e închinau, pe El slăvind. T emplul păgânesc frații l-au săvârșit, D ar deasupra cu Sfânta Cruce îl au însemnat - Ș i iată minune! - Biserică Creștină a ieșit. E i templul l-au împodobit cu cântări de slavă D intru crești...

  A ceștia au fost frați după trup, după duh și după vocație: Amândoi au fost creștini râvnitori și cu îndeletnicirea amândoi maiștri tăietori în piatră. Ei au locuit în Iliria. U n principe păgân i-a angajat să îi zidească un templu ce urma a fi închinat idolilor. Dar s-a întâmplat că la vremea lucrului, a sărit o așchie de piatră și a orbit ochiul fiului popei idolesc, Merentius, care se uita curios la lucrarea celor doi pietrari. Văzându-și fiul plin de sânge și cu ochiul scos, preotul cel idolesc a început să strige cu mânie la cei doi pietrari, voind să-i bată. Dar cei doi frați i-au zis că de va crede în Domnul Hristos Iisus Dumnezeu în Care credeau și ei, fiul lui se va vindeca. Păgânul a făgăduit. Atunci Sfinții Flor și Lavru s-au rugat cu lacrimi de umilință către Dumnezeu, Domnul Cel Viu și au însemnat ochiul curs al copilului cu semnul Sfintei Cruci. Copilul s-a vindecat numaidecât și s-a făcut cu totul sănătos, așa cum fusese și mai înainte. Atunci Merentius și fiul ...

  P rima dovadă că această icoană are un har deosebit a fost următoarea întâmplare: Î ntr-o zi, un tânăr din Cipru a intrat în biserică să se închine. Îndreptându-se către icoană, Gheron Iosif a văzut deodată că fața Maicii Domnului strălucește. În același moment, o putere nevăzută l-a aruncat pe tânăr la pământ. Îndată ce și-a revenit, a mărturisit cu lacrimi părinților că era necredincios, disprețuind poruncile lui Dumnezeu și se ocupa cu vrăjitoria. Astfel, intervenția miraculoasă a Născătoarei de Dumnezeu l-a convins pe tânăr să-și schimbe viața și să devină un bun credincios. A ceastă icoană are de la Dumnezeu și harul deosebit de a vindeca înfricoșătoarea boală a cancerului. Sunt cunoscute foarte multe cazuri de canceroși vindecați recent, după citirea acatistului sau a paraclisului Maicii Domnului „Pantanassa” . D e asemenea, multe minuni au avut loc în ultimii ani în Rusia, după ce au fost duse – la cererea Patriarhului Moscovei – trei copii ale icoanei „Pantanassa”: ...

 

 --- Imaginează-ți o livadă plină de pomi roditori, dar care este invadată de o noapte atât de adâncă, încât nu se mai vede nimic. Grădinarii rătăcesc, se lovesc de pomi și, plini de frică, nu mai pot să culeagă roadele. Încercările lor de a aprinde o torță nu dau roade, pentru că vântul potrivnic le stinge flacăra. Fructele cad pe pământ și putrezesc, iar livada e cuprinsă de tristețe. În mijlocul acestei bezne, un bătrân grădinar își amintește de o comoară ascunsă. Știe că, de demult, în adâncul pământului, se află un **Izvor de Lumină** care nu poate fi stins de vânt. Cu o credință nezdruncinată, el pornește în întuneric și, ghidat de un glas interior, ajunge la locul unde știe că se află izvorul. Acolo, scoate de sub pământ o **oglindă** și o așează deasupra izvorului. Dintr-o dată, oglinda reflectă lumina divină a izvorului, iar razele ei, deși nu la fel de puternice ca soarele, alungă întunericul, dezvăluie calea și îi ajută pe grădinari să-și găsească drumul și să culeagă ro...

 RUGĂCIUNEA   Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în to...

  Icoana Maicii Domnului din Sven, numită și „Svenskaya”, a fost pictată de Sfântul Alipie, iconarul Peșterilor (17 august) . Î n icoană, Maica Domnului este reprezentată șezând pe tron, ținând Pruncul Sfânt pe genunchi. Sfântul Teodosie se află în partea dreaptă a tronului, iar Sfântul Antonie al Peșterilor în partea stângă. Până în anul 1288 icoana a stat la Lavra Peșterilor din Kiev, unde a fost preamărită prin minuni. În 1288 a fost transferată la Mănăstirea Sven din Briansk, care are hramul Adormirea Maicii Domnului. P rințul Roman Mihailovici de Cernigov, fiind în Briansk, a orbit. Auzind despre minunile făcute de icoana Sfântului Alipie , prințul a trimis un mesager la mănăstire, solicitând ca icoana să-i fie trimisă la Briansk. Călugării au trimis un preot cu icoana pe râul Desna. În timpul călătoriei, au înnoptat pe malul drept al râului Sven. După trecerea nopții, călătorii au mers la barcă, să se închine în fața icoanei, dar nu au găsit-o acolo. Atunci au văzut-o at...

  23 14 Și mergând ei spre mulțime, s'a apropiat de El un om căzându-I în genunchi 15 și zicând: „Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, că deseori cade în foc și deseori în apă; 16 și l-am adus la ucenicii Tăi și ei n'au fost în stare să-l vindece“. 17 Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?... Aduceți-Mi-l aici!“ 18 Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s'a vindecat din ceasul acela. 19 Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, L-au întrebat deoparte: „De ce noi n'am fost în stare să-l scoatem?“ 20 Iar Iisus le-a răspuns: „Din pricina puținei voastre credințe; că adevăr vă grăiesc: Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo!, și se va muta și nimic nu va fi vouă cu neputință. 21 Căci soiul acesta de demoni nu iese decât numai prin rugăciune și prin post“. 22 Întorcându-se ei din Galileea, Ii...

  9 Căci mi se pare că pe noi, apostolii, Dumnezeu ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe niște osândiți la moarte; fiindcă priveliște f lumii ne-am făcut, și îngerilor, și oamenilor. 10 Noi suntem nebuni pentru Hristos, dar voi, înțelepți întru Hristos; noi suntem slabi, dar voi, tari; voi sunteți ținuți în slavă, dar noi în necinste! 11 Noi până'n ceasul de acum flămânzim și însetăm, suntem goi și suntem pălmuiți și pribegim 12 și ne ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâți fiind, binecuvântăm; prigoniți fiind, răbdăm; 13 defăimați fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns, lepădătura tuturor pân'acum. 14 Nu ca să vă rușinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc ca pe niște copii ai mei iubiți. 15 Că de-ați avea zeci de mii de învățători g în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți; că pe voi eu v'am născut întru Hristos Iisus prin Evanghelie. 16 Așadar, vă rog eu pe voi: călcați pe urmele mele h !

  „De acum nu bea numai apă, ci folosește puțin vin pentru stomacul tău și pentru desele tale slăbiciuni” (I Timotei 5, 23) C u aceste puține și parcă neînsemnate cuvinte ne vom ocupa astăzi în toată cuvântarea, iar aceasta nu o facem din ambiție, spre a arăta oarecum darul vorbirii, căci ceea ce noi spunem nu este proprietatea noastră, ci ni s-a dat de harul Sfântului Duh. D ar noi știm a cerceta mai de aproape cuvintele biblice aduse, pentru ca pe cei ușori la minte dintre ascultătorii noștri să-i deșteptăm și să-i convingem cât de nemărginit de mare este comoara Sfintei Scripturi, și cum cineva nu trebuie să treacă repede peste nici un loc din ea. Dacă acel loc neînsemnat și ușor de înțeles, care se pare că nu ar cuprinde nimic important și special, totuși ne dă prilejul de o mare îmbogățire și este izvorul unei înalte înțelepciuni, cu cât mai vârtos vor fi acele locuri ale Scripturii, a căror bogăție lăuntrică chiar de la început se înfățișează privirii, care pe cei ce iau ...

  F rați creștini, O are, pentru ce Evanghelistul Matei a arătat în mod deosebit cum duhul necurat de multe ori îl arunca pe cel lunatic în foc și de multe ori în apă? Acest lucru nu l-a făcut evanghelistul fără rost. Două sunt izvoarele tuturor păcatelor: mânia și pofta. Orice păcat izvorăște sau din mânie, sau din poftă. Prigonirile, vrăjmășiile, silniciile, nemilostivirile, trădările, ocările, clevetirile, bătăile, jicnirile, războaiele, uciderile, hulele, și mii de alte înfricoșate păcate au ca tată, mânia. Furturile, nedreptățile, zavistiile, desfrânările, bețiile, nesațurile pântecelui și alte multe lucruri ale întunericului sunt fiice ale poftei rele. Pe cine robește diavolul, îl aruncă de multe ori în foc, adică în păcatele înfocate ale mâniei și de multe ori în apă, adică în mrejile poftei rele. Pentru această pricină Evanghelistul Matei a arătat în mod deosebit că duhul cel necurat arunca de multe ori pe cel îndrăcit în foc și de multe ori în apă. D upă Patima de pe c...