REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  F rați creștini, A ți auzit cum a numit Domnul pe mai-marele sinagogii, care una grăia și altceva cugeta. „Fățarnice“, i-a zis Domnul, apoi a mustrat și a dat pe față fățărnicia lui. Păcatul fățărniciei, pe care unii îl numesc iscusință firească, iar alții meșteșug folositor, este un păcat mare, care, la rândul lui, dă naștere la alte multe și mari păcate. Fățărnicia are ca rădăcină vicleșugul, iar ca roade: minciuna, înșelăciunea, șiretenia, necinstea și vătămarea aproapelui. D umnezeu, din iubirea Sa față de oameni, voiește ca purtările oamenilor să fie cinstite, mintea lor curată și sufletul lor sfânt. De aceea poruncește, zicând: „Cuvântul vostru să fie da, ceea ce este da, și nu, ceea ce este nu“ (Matei 5, 37). Cum cugetă mintea ta așa să grăiască și gura ta, iar ce este mai mult decât da și nu, adică cuvintele cele cu dublu înțeles și răspunsul cel meșteșugit și încurcat, sunt de la diavolul. Acestea cad sub aspră judecată, cum ne spune și Sfântul Apostol Iacob, zicând:...

  F rați creștini, D regătorului, despre care ne-a povestit Evanghelia de astăzi, că a zis că din tinerețile sale a păzit poruncile lui Dumnezeu, Domnul i-a răspuns: „Încă un lucru îți lipsește“ (Luca 18, 22). Prin acest răspuns, Domnul a arătat că cel care păzește numai cele zece porunci, acela este prieten iubit al lui Dumnezeu și moștean al Împărăției Sale însă nu este desăvârșit, pentru că îi mai lipsește încă un lucru, de care el nu se poate dezlipi așa ușor, ca să fie desăvârșit. Iisus îi spune dregătorului: „Vinde toate câte ai și împarte la săraci și vei avea comoară în ceruri; apoi vino și urmează-Mi Mie“. (Luca 18, 22) D regătorul cel bogat căuta desăvârșirea faptelor sale bune. Deși păzise toate poruncile lui Dumnezeu din tinerețile sale, el însă a venit la Iisus cu multă umilință și smerenie, și plecându-și genunchii înaintea Lui, îl întreba zicând: „Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața cea de veci“? (Luca 18, 18) Dorea să ajungă la desăvârșire, urmând ...

  Frați creștini, Înfricoșată este moartea cea fără de veste și năpraznică, pentru că, așa cum ne vom afla în ceasul morții noastre, așa rămânem în veacul veacului. După moarte, nici cel drept nu se mai schimbă din starea cea bună, în păcat, și nici păcătosul din păcat, în starea cea bună. De aceea, oricum se va afla omul în ceasul morții, așa va și rămâne, și de care loc se va afla vrednic omul în ceasul morții sale, de rai sau de iad, acolo se rânduiește și acolo petrece în vecii vecilor. Noi, păcătoșii, păcătuim mai în fiecare clipă. Când lipsește păcatul din ocupațiunile noastre? În ceasul acesta ne aflăm la mâncare și la băutură, la ospețe și la beții: în ceasul următor, în desfrânare și în fapte de rușine, în certuri și în zavistii, în furturi și în nedreptăți, în silnicii și asupriri ale fraților noștri! Când lipsește păcatul din vorbirile noastre? Ocările, năpăstuirile, grăirile de rău, minciunile, clevetirile, vorbele de rușine și mai ales bârfirea nu lipsește niciodată di...

  P e când se afla încă la școala de fîlosofie de la Alexandria, Sfântul Grigorie, foarte tânăr fiind, petrecea întru toată curățenia trupului și a sufletului, întru care a rămas până la sfârșitul vieții lui. Î ntru acest fel de viețuire petrecând, el constituia o excepție între tinerii desfrânați ai acelui timp. Pentru aceasta ei îl invidiau și îl urau. Pentru a-l calomnia și a îl înjosi, ei au năimit o desfrânată care să le pună lor în aplicare un plan mârșav. Astfel, pe când Sfântul Grigorie se afla odată într-o convorbire în piața publică, împreună cu niște filosofi și învățați eminenți ei vremii, această femeie necurată s-a apropiat de el și a început să strige la el în gura mare ca să îi dea plata pentru păcat. Unii dintre cei de față s-au scandalizat, în vreme ce alții s-au mâniat văzând neobrăzarea femeii, căci toți știau ce fel de viață ducea ea și ce fel de viață ducea Grigorie. Aceștia au încercat să o izgonească pe desfrânată, dar ea a cerut bani cu și mai mare neobr...

  F rați creștini, R ăspunsul Domnului nostru Iisus Hristos dat învățătorului Legii a zugrăvit, prin culori vii, milostivirea lui Dumnezeu față de oameni, izgonind din suflete deznădejdea și întristarea pentru păcate și aducând în inima fiecărui om nădejdea îmbucurătoare a mântuirii. De aceea, Apostolul Pavel, cu bucurie spune: „Căci dacă, pe când eram vrăjmași, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, odată împăcați, ne vom mântui prin viața Lui“ (Romani 5, 10). Milostivirea lui Dumnezeu o vedem nu numai în Taina Întrupării Fiului Său, Domnul nostru Iisus Hristos, prin care a chemat în Împărăția cea veșnică pe tot neamul omenesc cel izgonit dintr-însa, ci o vedem și față de orice om, care s-a lepădat de El, săvârșind păcate și fărădelegi. P lină este Scriptura și cea veche și cea nouă de cuvinte și de pilde, prin care ni se arată milostivirea lui Dumnezeu față de păcătoși. Dar noi vom deschide astăzi numai dumnezeiasca Evanghelie, și vom vedea acol...

  F rați creștini, C el dintâi har și izvorul tuturor celorlalte haruri, din câte a primit neamul omenesc, prin venirea Fiului lui Dumnezeu, este harul înfierii noastre prin Sfântul Botez. Din pricina păcatului strămoșului nostru, noi toți ajunseserăm vrăjmașului Dumnezeu și lipsiți de Împărăția Lui cea cerească. Fiul lui Dumnezeu, făcându-Se om, a șters, prin moartea Sa, păcatul cel strămoșesc și a nimicit vrajba dintre Dumnezeu și om. Împăcând pe om cu Dumnezeu,l-a făcut din nou fiu și moștenitor al Împărăției Sale celei veșnice. „Căci dacă, vrăjmași fiind noi, ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai vârtos, după ce ne-am împăcat, ne vom mântui întru viața Lui” (Romani 5, 10), zice Apostolul Pavel; afundându-ne în scăldătoarea Sfântului Botez, îngropăm acolo pe omul cel vechi, al păcatului, și înnoindu-ne, ne îmbrăcăm cu omul cel nou, fără de păcat, care este Hristos, căci „câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat” (Galateni 3, 27). Ac...

  Evanghelia de la Ioan (In 11, 1-45) 1 Și era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. 2 Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav. 3 Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav. 4 Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. 5 Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6 Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. 7 Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea. 8 Ucenicii I-au zis: Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și iarăși Te duci acolo? 9 A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; 10 Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumi...