REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

   Sfintele Paști, praznicul praznicurilor și sărbătoarea sărbătorilor, reprezintă culmea anului liturgic ortodox, momentul triumfal în care celebrăm **Învierea Domnului nostru Iisus Hristos din morți**. Această biruință asupra morții și a păcatului este fundamentul credinței creștine, sursa speranței noastre și garanția vieții veșnice. După patimile Sale voluntare, moartea pe cruce și punerea în mormânt, în dimineața primei zile după sâmbătă, femeile mironosițe au venit la mormânt pentru a unge trupul lui Iisus cu aromate. Însă, în loc să găsească un trup neînsuflețit, au fost întâmpinate de un înger luminos care le-a vestit cea mai mare veste din istorie: „Nu este aici, căci S-a sculat, precum a zis!” (Matei 28:6). Învierea Domnului nu este doar o simplă revenire la viața pământească, ci o **trecere la o nouă existență, slăvită și veșnică**. Hristos, prin puterea Sa divină, a biruit moartea, a călcat-o cu moartea și a dăruit viață celor din morminte. Prin Învierea Sa, El a d...

  Întru această sfântă zi: - prăznuim milostivirea, minunile și înțelepciunea Domnului și Dumnezeului nostru; - prăznuim milostivirea Lui către dreptcredincioșii părinți ai Sfântului Ioan Botezătorul, marele preot al Legii Vechi, Zaharia și soția lui, Elisabeta, care toată viața lor au dorit să aibă fiu de la Dumnezeu și s-au rugat Lui pentru aceasta cu lacrimi; - prăznuim minunile Lui, între care se numără aceea că a dat rod pântecelui Elisabetei, care se afla la adâncile ei bătrâneți; - prăznuim înțelepciunea Lui, Carele bine a potrivit și rânduit mântuirea noastră. Dumnezeu a avut planul Său măreț cu Pruncul Ioan: anume, ca el să fie Prorocul și înaintemergătorul lui Hristos Domnul, Mântuitorul lumii. Prin îngerii Lui, Dumnezeu a vestit nașterea lui Isaac vârstnicei Sara, nașterea lui Samson femeii sterpe a lui Manoe și a lui loan înaintemergătorul celor vârstnici și fără de rod părinți Zaharia și Elisabeta. Toți aceștia au fost oameni cu care Dumnezeu a avut anume planuri măreț...

  S fântul Apostol Codrat a fost din numărul celor șaptezeci de Apostoli mai mici. El a predicat Sfânta Evanghelie la Atena, fiind mai întâi Episcopul cetății, după Sfântul Publie, iar mai apoi a fost Episcop al Magnesiei. S fântul Codrat a fost un bărbat foarte învățat, stăpânind toată știința filosofică a vremii. Mai mult și în afară de aceasta, el a fost bogat în știința cea dinlăuntru, dăruită din belșug de harul Duhului Sfânt. B iograful său zice despre el, cu cuvântul Scripturii: El a fost ca luceafărul de dimineață în mijlocul norului, ca luna plină în zilele ei (înțelepciunea lui Isus Sirah 50:6). Norul atunci a fost întunericul păgânismului elin, lipsit de lumina evlaviei. S fântul Apostol Codrat, prin cuvântul lui Dumnezeu, a strălucit asupra elinilor ca o lumină mare ce a străpuns întunericul lor, stingând focul necuratelor jertfe, zdrobind idolii la pământ și dărâmând capiștile cu rugăciunea. D ar întunericul întotdeauna va urî lumina, de aceea păgânii l-au urât pe...

  S fânta Salomeea a fost maica Sfinților Apostoli Iacov și Ioan. Ea a fost femeia lui Zevedei și fiica lui Iosif, logodnicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. E a I-a slujit cu credință Domnului în timpul vieții Lui pe acest pământ și a fost socotită vrednică a se afla între cei dintâi care au vestit Sfântă învierea Lui.

  S fânta Macrina a fost sora mai mare a Sfinților Vasile cel mare și Grigorie de Nisa. Fecioară tânără fiind, ea a fost logodită cu un bărbat nobil. Când logodnicul ei a murit, Macrina nu a mai voit să se logodească cu alt bărbat, zicând: „Nu este drept ca fecioară logodită o dată cu un bărbat să caute după aceea iar logodnă; chiar și după legea firii, trebuie să fie o singură logodnă, așa cum este o singură naștere și o singură moarte. " E a a mai arătat că dreaptă este cugetarea ei și din credința în înviere, socotind că logodnicul ei nu a murit, ci trăiește în Dumnezeu. A zis Macrina: „Păcat și rușine trebuie să-i fie femeii care nu-i este credincioasă bărbatului ei atunci când acesta este forțat să plece într-o călătorie depărtată. " D upă moartea logodnicului ei, Macrina, împreună cu maica ei, Emilia, au luat tunderea în monahism, nevoindu-se în asceză aspră. Ele au trăit din lucrul mâinilor lor, cea mai mare a timpului însă închinând-o rugăciunii și cugetărilor dum...

  S finții Cosma și Damian au fost doctori fără de arginți și făcători de minuni. Ei s-au născut la Roma și au fost frați de sânge, botezați de mici și crescuți în credința creștină. E i au fost dăruiți de Duhul Sfânt cu puterea de a vindeca oamenii și chiar și animalele din gospodăriile lor de toate bolile și neputințele, de obicei doar prin punerea mâinilor. Ei nu cereau răsplată pentru munca lor, ci doar credința în Iisus Hristos Dumnezeu de la cei pe care îi vindecau. E i au împărțit cu milostivire săracilor și nevoiașilor marea lor avere moștenită de la părinți, în timpul acela pe tronul Romei se afla împăratul Galeriu. Dar încă înainte de a urca acesta pe tron cei doi frați au fost legați și întemnițați de persecutorii creștinilor. J udecându-i multă vreme, Galeriu le-a poruncit să se lepede de Hristos și să aducă jertfe idolilor. S finții Cosma și Damian nu numai că nu s-au supus nelegiuitei porunci, ci încă l-au sfătuit să se lepede el de mincinoșii idoli și să îl rec...

  A ceștia toți au luat mucenicia pentru Hristos și s-au încununat cu slava cea nepieritoare sub domnia împăratului Decius. L a porunca împăratului, cezarul Africii a vestit poporului că toată suflarea trebuia să iasă și să aducă jertfe idolilor. Cei care se opuneau erau amenințați cu torturi înfricoșătoare. Auzind de aceste amenințări, mulți au căzut de la credință și au început să se închine idolilor. D ar aceștia patruzeci despre care ne este acum vorbirea au rămas neclintiți în mărturisirea lui Hristos, zicând: „Fraților, să ne păzim a ne lepăda de Stăpânul nostru Hristos, ca nu cumva și El să Se lepede de noi înaintea Tatălui Său Celui din ceruri și înaintea a mii de îngeri!" C ezarul i-a împărțit pe mucenici în două cete. Treizeci și șase dintre ei, după ce au fost bătuți crunt, scrijeliți și răniți, după ce pe răni li s-a turnat sare, au fost omorâți prin tăierea capului. Primii patru însă au fost aruncați în închisoare legați în lanțuri grele de fier în jurul gâtului,...

  „Iară fariseii grăiau: cu domnul dracilor scoate pe draci” (Mt.. 9. 34; Lc. 11, 15) Despre post și despre patima defăimării P recum după sfârșitul iernii, când începe vara corăbierul duce în mare vasul său, ostașul curăță armele sale și își pregătește calul său de război, lucrătorul de pământ își ascute secera, călătorul începe cu curaj călătoria sa cea îndelungată și luptătorul se gătește pentru arena, așa și noi, când a sosit timpul postului, ca o vară a sufletului, precum ostașii să curățim armele noastre, precum lucrătorii de pământ să ascuțim secerile noastre, precum corăbierii împotriva valurilor, poftelor celor fără de rânduială să opunem cugetările cele sfinte, precum călătorii să începem călătoria la cer și precum luptătorii să ne gătim pentru luptă. Căci creștinul este un lucrător de pământ, un corăbier; un ostaș, un luptător și un călător. De aceea zice și Apostolul Pavel: „îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu” (Efes. 6, 11-13). D acă ești tu luptător, trebuie...