Dorință
Dorință Urechea sufletului meu se îngână cu o șoaptă Și gândurile cuminți, s-au adunat pe a lui vatră, Flori de castani se cern și îmi cad cu raza în poală, Sărutându-mi mâna și chipul sfânt de pe icoană. Nu pot să știu ce ar să fie, Doamne, mâine, Dar știu că, în fiecare clipă a vieții mele, ești cu mine, Și când pe cale pasul mi e obosit și s-a oprit, Mă prinzi în brațu-Ți și din păcătoasă, Mă faci copilul tău iubit. Aș vrea să îți mulțumesc pentru toate darurile Tale, Dar cuvintele se rătăcesc cu lacrimile care curg la vale, Îți mulțumesc că îmi dai putere ca să pot să plâng De dorința, ce mi se aprinde în piept, Ca în Împărăția Ta eu să ajung. Nu mă lăsa, Doamne! Doamne, atât de dor îmi e de brațul Tău Și pe zi ce trece tot mai mult mă adâncesc în hău, Noaptea mă înconjoară cu joc de himere, Iar cerul se clatină, ascunzându-și lumina din stele. Aripă de înger trimite, Doamne, de aici să mă scoată, Nu mă lăsa să îmi irosesc în păcate, viața toată, Rugăciunea mea, cea de pe urmă