REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  D umnezeiescul părinte Andrei își avea patria în vestitul Damasc, care acum se numește de turci Siam. El s-a născut din părinți cinstitori de Dumnezeu și îmbunătățiți, care se numeau Georgie și Grigoria. Pînă la vîrsta de șapte ani pruncul era fără de glas, neputînd să grăiască nicidecum, încît și părinții lui se întristau foarte mult pentru aceasta, gîndind că totdeauna va fi mut. Dar, după ce au trecut șapte ani, ducîndu-se împreună cu părinții săi să se cuminece cu Preacuratele Taine, adică cu Trupul și Sîngele Domnului, s-a făcut o minune, că, îndată ce s-a cuminecat, i s-a dezlegat limba și grăia fără de împiedicare. D upă aceea, părinții lui l-au dat la școală să învețe Sfintele Scripturi. Bunul Andrei, fiind foarte deștept la minte, se îndeletnicea la învățătură cu multă osîrdie și sîrguință. Deci, nevoindu-se cu dor covîrșitor la fiecare învățătură, a sporit cu mare pricepere la filosofie. Dar, ca să spun pe scurt, el avînd dascăli învățați, deprinsese cele mai bune învăță

  P e vremea binecredinciosului împărat grec Leon și a soției sale, Verina, erau în Constantinopol doi bărbați cinstiți din rînduiala senatorilor, anume Galvie și Candid, frați buni după trup. Aceștia, sfătuindu-se, au rugat pe împărat să-i lase să plece la Ierusalim, ca să se închine Sfintelor Locuri. Deci, căpătînd voie, au plecat la drum. Ajungînd în Palestina, au mers în Galileea, vrînd să ajungă în Nazaret, ca să vadă sfînta casă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în care - prin buna vestire a Arhanghelului Gavriil și prin venirea Sfîntului Duh -, a zămislit negrăit pe Dumnezeu Cuvîntul. M ergînd acolo și închinîndu-se, s-au odihnit într-un sat mic, ce era acolo aproape, căci se înnoptase și, după dumnezeiasca purtare de grijă, au găzduit în casa unei femei văduve, evreică, care era bătrînă și cinstită prin viață curată. Pregătindu-se cina pentru dînșii, au văzut înăuntru o cămară osebită, în care erau multe lumînări aprinse, ardea tămîie și ieșea bună mireasmă de aromate. A