REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

Î mpăratul Persiei, numit de istorici Narsita, a trăit p vremea cînd în Roma împărățea prea păgînul împărat Dioclețian. Acesta se cunoaște din fapte, că ori era cu totul creștin, ori că nu era departe de creștinătate. Însă se știe din istorie că au fost în acest fel unii din împărații Persiei. Acest împărat, trăind cu împărăteasa multă vreme și neavînd copii de parte bărbătească, dorea foarte mult și se ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu să le dăruiască un fiu. Dumnezeu, ascultîndu-i rugăciunea, după mulți ani împărăteasa a zămislit pe acest mare plăcut al lui Dumnezeu și mare viețuitor de pustie, pe prea fericitul Onufrie. I ar diavolul, care urăște neamul omenesc, prevăzînd binele ce avea să fie după oarecare semne și voind a face împiedicare, s-a închipuit în felul unui om străin; și, venind la împărat, i-a zis: "Împărate, să știi că pruncul ce s-a zămislit în pîntecele împărătesei tale nu este de la tine, ci de la unul din supușii tăi. Dacă voiești să cunoști adevărul, să faci ...

  S fîntul Ierarh Iorest era fiu de țărani din Transilvania. Iubind din copilărie pe Hristos, s-a făcut călugăr în obștea Mănăstirii Putna, schimbîndu-și numele din Ilie în Iorest. Apoi, urmînd școala duhovnicească din această lavră, a ajuns monah iscusit, bun caligraf și zugrav de icoane. Era încă foarte rîvnitor la slujba bisericii și la păzirea sfintei credințe ortodoxe. Pentru curăția inimii sale egumenul mănăstirii l-a făcut ieromonah, și era cuviosul Iorest ca o făclie aprinsă în obștea părinților, săvîrșind cele sfinte cu frică de Dumnezeu și mîngîind poporul cu alese învățături creștinești. V estea despre așezarea lui duhovnicească a ajuns pînă la domnul Moldovei, Vasile Lupu. Deci, răposînd mitropolitul Ghenadie al Ardealului în toamna anului 1640, cu voia lui Dumnezeu a fost ales părinte și întîistătător al Bisericii Transilvaniei cuviosul Iorest de la Putna. După ce primi hirotonia în arhiereu de la Mitropolitul Țării Românești, în anul 1641, blîndul ierarh Iorest urc...

  S ub numele lui Diadoch al Foticeei e cunoscută o scriere de cuprins duhovnicesc, împărțită într'o sută de capete. Încă din veacul al 7-lea, Sf. Maxim Mărturisitorul și Sofronie din Ierusalim citează din această scriere și il socotesc ca autor pe Diadoch, episcop de Foticeea. Acesta nu poate fi decât acel Diadoch, episcop al Foticeei din Epirul vechiu, care la anul 458 semnează împreună cu alți ierarhi o scrisoare către împăratul Leo I, anunțându-i moartea patriarhului Proterie din Alexandria, ucis de monofiziți. 1 A ltceva nu se știe despre vieața acestui ierarh, care a trebuit să fie un mare ascet și un adânc cunoscător al tainelor vieții mistice, după cum rezultă din scrierea sa amintită, care s'a bucurat de o deosebită prețuire în timpul de după el, cum arată mulțimea manuscriselor în cari s'a păstrat. D ela el a mai rămas și o «Vedere", 2 în care, în forma unui dialog purtat în vis între el și Ioan Botezătorul, se discută asupra problemelor în legătură cu ...

 Sfântul Diadoh, Episcopul Foticeei, este un sfânt important în Biserica Ortodoxă, cunoscut în special pentru scrierile sale teologice și ascetice. Iată un articol detaliat despre viața și învățăturile sale: **Viața și activitatea Sfântului Diadoh** * **Origini și formare:**     * Sfântul Diadoh s-a născut în secolul al V-lea, în Epir, Grecia.     * A fost un monah cu o profundă trăire duhovnicească, remarcându-se prin înțelepciunea și sfințenia vieții sale.     * A fost ales episcop al Foticeei, o cetate din Epir. * **Contribuții teologice:**     * Sfântul Diadoh a fost un apărător al dreptei credințe, luptând împotriva ereziilor vremii, în special monofizitismul.     * A participat la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), unde a susținut învățătura ortodoxă despre cele două firi ale lui Hristos.     * Scrierile sale, în special „Cele o sută de capete despre desăvârșirea duhovnicească”, sunt considerate opere d...

  S fîntul Apostol Arhip, unul din cei 70 de apostoli, a fost episcop după Sfîntul Epafras din Colose, în cetatea Frigiei, după mărturia Sfîntului Ambrosie. Pentru aceasta Sfîntul Apostol Pavel îl numește ostașul său, în scrisoarea sa către Filimon. Sfîntul Filimon era cetățean vestit în Colose, iar despre Sfînta Apfia, zice Sfîntul Ioan Gură-de-Aur, că era soția lui Filimon. Acest sfînt Filimon, crezînd în Hristos, a făcut casa sa biserică, pentru că la dînsul se adunau toți credincioșii din Colose și se săvîrșeau în casa lui dumnezeieștile slujbe, ca în biserică. După aceasta, Sfîntul Filimon a fost episcop, în apostolie; pentru că în vremile Sfinților Apostoli, unii erau episcopi cu scaun, iar alții fără scaun și mergători prin diferite cetăți și țări, și unii ca aceștia se numesc episcopi apostolești, deoarece se trimiteau la apostolie să propovăduiască. S fîntul Filimon, fiind pus într-o episcopie ca aceasta, s-a numărat în ceata sfinților 70 de apostoli, că umbla prin cetăți...

  C uviosul părintele nostru Antonie era de neam egiptean, născut din părinți de bun neam, care aveau avuție multă; și fiind ei creștini, creștinește îl creșteau și pe el. Pe cînd era mic, se afla la părinții lui, necunoscînd pe altcineva mai mult, decît pe dînșii și casa lor. D ar după ce a crescut și s-a făcut mare, sporind cu vîrsta, n-a voit a învăța carte și a fi cu ceilalți copii; și ca un adevărat creștin, mergea cu părinții săi la biserică. El nu se lenevea ca un copil, nici după ce a sporit cu vîrsta, ci se supunea părinților și luînd-aminte la citiri, gîndea la folosul lor. Dar avînd nenumărată bogăție, nu supăra pe părinți pentru hrana deosebită și scumpă, nici plăcerile lumii nu le căuta; ci cu cele ce se aflau se îndestula și nimic mai mult nu căuta. D upă moartea părinților lui, rămînînd singur cu o soră mai mică și fiind de 18 sau 20 de ani, se îngrijea de casă și de sora sa. Dar n-au trecut șase luni de la moartea părinților lui, și ducîndu-se la biserică, după ...