Postări

Se afișează postări cu eticheta PILDA ZILEI CU PILDA ZILEI PILDA ZILEI PILDA ZILEI PILDA ZILEI PILDA ZILEI PILDA ZILEI ZILEI

Izvorul Tăcut din Pământ Uscat

Imagine
 ---   Imaginați-vă un ținut uscat de multă vreme, unde ploaia nu mai căzuse de ani buni. Grădinile erau pârjolite, iar fântânile secaseră. Oamenii priveau cerul cu tristețe, căutând cu disperare un semn de viață. Majoritatea și-au pierdut speranța, crezând că pământul nu va mai rodi niciodată. Însă, într-un colț retras, sub un smochin bătrân, se afla o **rădăcină adâncă, ascunsă privirilor**. Nimeni nu știa de existența ei, dar această rădăcină absorbea discret orice fărâmă de umezeală din adâncuri. Nu producea flori spectaculoase, nu făcea zgomot, ci doar aștepta cu o răbdare infinită, hrănind o promisiune tainică. După o lungă așteptare, din acea rădăcină, din adâncul pământului uscat, a început să se ivească un **boboc mic, dar plin de viață**. Era un boboc de o puritate absolută, mai verde și mai proaspăt decât orice altă plantă văzută vreodată. Acest boboc, deși singur, a adus cu el nu doar speranța unei singure flori, ci a prevestit o **ploaie izbăvitoare**, care, o dat...

Pildă: Farul de la Marea Neagră și Grădina Ascunsă

Imagine
 ---   Imaginează-ți un țărm stâncos, bătut de valurile Mării Negre, unde furtunile sunt dese și periculoase pentru marinari. Pe acest țărm, într-un loc izolat, se ridică un **far vechi**, zidit cu trudă de un om pios. Acest far nu este spectaculos prin mărimea sa, ci prin lumina sa constantă și discretă. În timpul zilei, el pare doar o construcție simplă, pierdută în peisaj. Dar noaptea, chiar și în mijlocul celei mai puternice furtuni, **lumina sa pâlpâie neîncetat**, călăuzind corăbiile rătăcite spre țărmul sigur. Această lumină salvează vieți, nu prin forță, ci prin perseverență și prin simpla sa prezență. În apropierea farului, chiar la baza lui, se află o **mică grădină ascunsă**, plină de verdeață și de plante aromatice. Această grădină este o oază de viață într-un mediu aspru și stâncos. Nimeni nu înțelege cum poate prospera o asemenea grădină într-un loc atât de expus, dar se spune că roua dimineții, binecuvântată de lumina farului, o face să rodească. Fructele și ier...

Grădina Secată și Primul Boboc al Învierii

Imagine
 ---   Imaginează-ți o grădină măreață, odinioară plină de viață și culoare, unde totul înflorea și rodea. Această grădină a fost însă, dintr-o dată, cuprinsă de o **secetă pustiitoare**. Toate florile s-au ofilit, pomii și-au pierdut frunzele, iar pământul a crăpat de uscăciune. Aerul era greu de disperare, iar cei ce iubeau grădina priveau cu inima frântă cum totul se usucă și moare. Într-un colț al acestei grădini, o singură **rădăcină uscată** a rămas, abia vizibilă, fără nicio speranță de viață. Grădina era ca o imagine a morții, iar cei ce o păzeau se așteptau doar la descompunere. Dar, o **grădinăreasă devotată**, care a iubit această grădină mai mult decât oricine, nu a renunțat. În zorii unei zile noi, când întunericul era încă adânc, ea a venit plină de lacrimi, căutând cu disperare un semn de viață. Și, în acel loc al disperării, unde se aștepta să găsească doar uscăciune, **a văzut primul și singurul boboc proaspăt, plin de rouă, care se deschisese miraculos din ac...

--- ## Pildă: Lumânarea Aprinsă într-o Celulă de Piatră Imaginează-ți o celulă mică și rece, săpată în piatră, undeva sus, într-un munte împădurit. Este un loc izolat, ferit de zgomotul lumii, unde lumina soarelui pătrunde rar. În această celulă nu există bogății, nici obiecte de valoare, doar câțiva pereți aspri și un pat simplu. Însă, în mijlocul acestei simplități, stă o **lumânare aprinsă**. Nu este o lumânare mare sau strălucitoare, ci una modestă, care arde cu o flacără constantă și blândă. Această lumânare nu luminează doar pereții reci ai celulei, ci, prin lumina ei firavă, atrage viețuitoarele pădurii – păsări rătăcite, animale speriate – care găsesc în preajma ei un punct de reper, o căldură discretă și o oază de pace. Lumina ei nu este spectaculoasă, dar este **continuă și plină de sens**, reprezentând o prezență vie a rugăciunii și a speranței într-un loc uitat de lume. Cel care a aprins-o și o veghează nu o face pentru el însuși, ci pentru a oferi un far discret de călăuzire și mângâiere tuturor celor care, întâmplător sau intenționat, se apropie de acel loc. **Sfinții Cuvioși Rafael și Partenie de la Agapia Veche** sunt ca această **lumânare aprinsă într-o celulă de piatră**. Ei au trăit în vechime, retrăgându-se din lume pentru a duce o viață de asceză și rugăciune în asprele condiții de la schitul Agapia Veche, un loc izolat și, la început, sărac. Ei nu au căutat faima sau bogăția, ci s-au dedicat total lui Dumnezeu. Prin rugăciunea lor neîncetată, prin smerenia și dragostea lor față de aproapele, ei au aprins o "lumină" spirituală în inima Moldovei. Precum lumânarea care atrage vietățile, sfințenia lor a atras mulțimi de credincioși însetați de cuvântul lui Dumnezeu, transformând schitul într-un centru de spiritualitate și un far de speranță, chiar și în vremuri tulburi. Ei sunt un exemplu de cum se poate lumina lumea nu prin forță, ci prin sfințenia tăcută și prin jertfa personală. --- ## Minune: Izvorul Tămăduitor de la Agapia Veche și Ocrotirea de Incursiuni Sfinții Cuvioși Rafael și Partenie sunt cinstiți pentru sfințenia vieții lor monahale și pentru numeroasele minuni săvârșite prin mijlocirea lor, în special după moartea lor, la schitul Agapia Veche. ### 1. Izvorul Tămăduitor: Cea mai cunoscută minune asociată cu Sfinții Rafael și Partenie este legată de **apariția și puterea tămăduitoare a unui izvor de apă**, chiar în apropierea schitului Agapia Veche. Tradiția locală și mărturiile credincioșilor spun că, în urma rugăciunilor fierbinți ale Sfinților Cuvioși Rafael și Partenie, sau la scurt timp după trecerea lor la cele veșnice, într-un loc unde apa era rară și dificil de găsit, **a izvorât în mod miraculos o sursă de apă limpede și rece**. Această apă nu este doar o sursă vitală pentru mănăstire, ci a devenit cunoscută pentru **proprietățile sale tămăduitoare**. Numeroși credincioși, suferinzi de diverse boli fizice sau tulburări sufletești, care s-au apropiat cu credință de acest izvor, au fost **vindecați miraculos**. Oamenii veneau și vin și astăzi să bea din această apă, să se spele cu ea sau să o ia acasă, mărturisind despre vindecări de ochi, de piele, de boli interne și de neliniști sufletești. Această minune este o dovadă a faptului că sfințenia vieții celor doi cuvioși a sfințit și natura înconjurătoare, iar Dumnezeu a răspuns rugăciunilor lor prin acest dar prețios, oferind alinare și speranță prin apă sfințită. ### 2. Ocrotirea de Incursiunile Tătarilor și Otomanilor: De-a lungul secolelor, Moldova a fost adesea ținta incursiunilor și raidurilor tătarilor și otomanilor. Mănăstirile, fiind centre de bogăție și de importanță, erau deseori vizate. Se spune că **Schitul Agapia Veche a fost de multe ori ocrotit în mod miraculos de jafuri și distrugeri** datorită rugăciunilor și prezenței sfinților Rafael și Partenie. Există mărturii și tradiții care povestesc cum, în timpul unor invazii, când armatele păgâne se apropiau de mănăstire cu intenția de a o jefui sau distruge, fie se abăteau de la drum în mod inexplicabil, fie erau cuprinse de o panică subită și se retrăgeau, fie erau învăluite într-o ceață densă care le împiedica să localizeze schitul. Se crede că aceste evenimente au fost rezultatul **intervenției divine prin mijlocirea Sfinților Rafael și Partenie**, care au apărat locașul lor și pe monahii de acolo. Această minune subliniază rolul sfinților ca **ocrotitori ai locurilor și ai oamenilor**, arătând că sfințenia lor depășește granițele vieții pământești și că ei continuă să intervină pentru a apăra credincioșii în fața primejdiilor. Agapia Veche a rămas un loc de refugiu și de rezistență spirituală, datorită și ocrotirii nevăzute a cuvioșilor săi. ---

Imagine
 ---    Imaginează-ți o celulă mică și rece, săpată în piatră, undeva sus, într-un munte împădurit. Este un loc izolat, ferit de zgomotul lumii, unde lumina soarelui pătrunde rar. În această celulă nu există bogății, nici obiecte de valoare, doar câțiva pereți aspri și un pat simplu. Însă, în mijlocul acestei simplități, stă o **lumânare aprinsă**. Nu este o lumânare mare sau strălucitoare, ci una modestă, care arde cu o flacără constantă și blândă. Această lumânare nu luminează doar pereții reci ai celulei, ci, prin lumina ei firavă, atrage viețuitoarele pădurii – păsări rătăcite, animale speriate – care găsesc în preajma ei un punct de reper, o căldură discretă și o oază de pace. Lumina ei nu este spectaculoasă, dar este **continuă și plină de sens**, reprezentând o prezență vie a rugăciunii și a speranței într-un loc uitat de lume. Cel care a aprins-o și o veghează nu o face pentru el însuși, ci pentru a oferi un far discret de călăuzire și mângâiere tuturor celor care...

Grădinarul care Cheamă Ploaia cu Credință

Imagine
  --- Grădinarul care Cheamă Ploaia cu Credință Imaginează-ți un sat mic, așezat într-o vale aridă, unde ploaia nu mai căzuse de trei ani. Pământul era crăpat, iar recoltele se ofileau sub soarele arzător. Disperarea se așternuse pe chipurile oamenilor, iar unii chiar se îndreptaseră spre idoli, crezând că zeii falși le vor aduce izbăvirea. În acest sat trăia un **grădinar bătrân și înțelept**, al cărui nume era dat uitării de mulți. El nu avea putere politică sau avere, dar avea ceva mult mai prețios: o credință nezdruncinată în Dumnezeul cel Viu. În timp ce alții se plângeau sau aduceau jertfe zadarnice, grădinarul s-a retras în locul său de rugăciune. Acolo, pe o stâncă înaltă, a îngenuncheat și a început să se roage cu ardoare. Nu a cerut doar o ploaie, ci a implorat ca Dumnezeu să le arate oamenilor puterea Sa, să le lumineze mintea și să le întoarcă inimile către Adevăr. Oamenii îl priveau cu scepticism. Unii chiar râdeau, spunând că e nebun. Dar, după o zi întreagă de rugăci...

Grădinarul care Cheamă Ploaia cu Credință

Imagine
 ---    Imaginează-ți un sat mic, așezat într-o vale aridă, unde ploaia nu mai căzuse de trei ani. Pământul era crăpat, iar recoltele se ofileau sub soarele arzător. Disperarea se așternuse pe chipurile oamenilor, iar unii chiar se îndreptaseră spre idoli, crezând că zeii falși le vor aduce izbăvirea. În acest sat trăia un **grădinar bătrân și înțelept**, al cărui nume era dat uitării de mulți. El nu avea putere politică sau avere, dar avea ceva mult mai prețios: o credință nezdruncinată în Dumnezeul cel Viu. În timp ce alții se plângeau sau aduceau jertfe zadarnice, grădinarul s-a retras în locul său de rugăciune. Acolo, pe o stâncă înaltă, a îngenuncheat și a început să se roage cu ardoare. Nu a cerut doar o ploaie, ci a implorat ca Dumnezeu să le arate oamenilor puterea Sa, să le lumineze mintea și să le întoarcă inimile către Adevăr. Oamenii îl priveau cu scepticism. Unii chiar râdeau, spunând că e nebun. Dar, după o zi întreagă de rugăciune, când cerul era încă senin...

Izvorul Ascuns într-o Grădină Usucată

Imagine
 --- Imaginează-ți o grădină minunată, cândva plină de viață, cu flori parfumate și pomi roditori. Din cauza unei secete prelungite și a lipsei de îngrijire, grădina a început să se usuce. Florile s-au ofilit, frunzele au ruginit, iar pământul este crăpat și prăfuit. Pare un loc părăsit, unde speranța a murit. Proprietarul grădinii, deși o iubea, nu mai știe ce să facă. Însă, într-un colț discret al acestei grădini, sub o tufă de spini uscați și aproape invizibilă, se află un **izvor ascuns**. Apa sa nu este la suprafață, ci trebuie să sapi adânc pentru a o găsi. În loc să renunțe, o **grădinăreasă înțeleaptă și plină de credință** descoperă acest izvor ascuns. Ea nu se teme de spini sau de pământul arid. Cu răbdare și cu mâini truditoare, începe să sape, să curețe și să canalizeze apa. Ea nu o face doar pentru ea, ci pentru a reda viață întregii grădini. Încet-încet, apa începe să curgă, iar minunea se produce: pământul se umezește, florile își recapătă culorile, iar pomii încep s...

Pescarul și Perla de Adâncime

Imagine
 --- Imaginați-vă un pescar smerit care, ani de-a rândul, își arunca plasele într-un lac vast și tulbure. Deși muncea din greu, prindea doar pești obișnuiți, abia de ajuns pentru a-și susține familia. În adâncurile acelui lac se spunea că ar exista **perle de o frumusețe rară**, dar nimeni nu le văzuse vreodată. Ele erau ascunse de noroi și de întuneric, și păreau de neatins. Într-o dimineață, în loc să meargă în locurile obișnuite de pescuit, pescarul simte o chemare neobișnuită să-și arunce plasele într-un loc izolat, aproape de mal, unde apa părea mai puțin adâncă și unde nimeni nu pescuia niciodată. El ascultă această chemare tainică și, la prima aruncare a plaselor, simte o greutate neașteptată. Când trage plasele la suprafață, nu găsește pești, ci o **perlă gigantică, de o strălucire copleșitoare**, pe care niciodată nu o visase. Lumina emanată de perlă era atât de puternică încât risipea noroiul din jur și arăta adâncimea limpede a lacului, acolo unde nimeni nu credea că exi...

Grâul Semănat în Pământ Arid

Imagine
 --- :  Imaginați-vă un fermier care, în loc să aleagă un pământ roditor și bine udat, decide să semene o mână de grâu într-un **teren arid, plin de pietre și spini**. Vecinii îl privesc cu neîncredere, considerând efortul său o nebunie. Ei știu că în asemenea condiții, semințele sunt sortite pieirii. Pământul este dur, soarele arde fără milă, iar spinii par să sufoce orice fir de viață. Dar fermierul, plin de o credință nezdruncinată, nu renunță. El se roagă fierbinte și, în loc să se aștepte la o recoltă ușoară, își pregătește inima pentru o luptă. El știe că, dacă acele semințe vor reuși să crească, va fi o minune. Și într-adevăr, în mod miraculos, prin puterea divină, câteva fire de grâu, mai puternice și mai rezistente decât oricare altele, reușesc să răsară. Ele nu sunt suculente, ci se luptă cu pietrele și cu spinii, devenind mai puternice prin încercare. Iar la seceriș, în loc de o mână de spice, **ele produc o recoltă mică, dar de o calitate excepțională, o dovadă vie...

Grădinarul din Pustiu și Fructele Neașteptate

Imagine
 --- Imaginați-vă un ținut izolat, o vale aridă, unde ploaia cade rar, iar pământul este pietros și sterp. Majoritatea oamenilor consideră că nu se poate cultiva nimic acolo și că orice efort ar fi în zadar. Însă, un **grădinar înțelept și plin de credință** decide să se așeze în această vale. El nu are semințe exotice, nici utilaje sofisticate. Tot ce are este o credință profundă că, dacă va munci cu răbdare și va cere ajutor de Sus, chiar și în pustiu poate crește viață. Zile și nopți la rând, el curăță pietrele, adună puținul pământ fertil, sapă cu trudă și, mai presus de toate, se roagă neîncetat pentru ploaie. El nu plantează o grădină pentru el însuși, ci pentru toți cei care, rătăcind prin pustiu, ar putea găsi un loc de alinare. Când vine vremea, el seamănă semințe modeste. Mulți râd de el, spunând că e nebun. Dar, în mod miraculos, **din pământul sterp încep să răsară plante verzi, iar mai apoi, fructe dulci și suculente**, cum nimeni nu ar fi crezut posibil în acel loc. A...

Lumânarea Mică și Flacăra Nesfârșită

Imagine
 ---   Imaginează-ți o noapte adâncă, fără lună și stele, într-o peșteră întunecată și rece. Oamenii care s-au adăpostit acolo sunt cuprinși de frică și de întuneric. În acest beznă, o **femeie ține în mână o lumânare mică, aproape consumată**. Flacăra ei pâlpâie, amenințată de curenții de aer. Un copil, strâns la pieptul mamei, privește fascinat această mică lumină. Când un tiran al întunericului, care domnește în peșteră, cere ca lumânarea să fie stinsă, mama, fără ezitare, refuză. Ea știe că acea lumină este tot ce le-a mai rămas. Tiranul amenință, iar lumânarea pare și mai fragilă. Dar, în momentul în care tiranul o lovește pe mamă și ea cade, **flacăra nu se stinge**. Dimpotrivă, ea se ridică, într-un mod miraculos, și **devine o flacără mare, strălucitoare, care umple întreaga peșteră**. Acum, lumina este atât de puternică încât alungă definitiv întunericul, iar cei care s-au temut văd pentru prima dată nu doar peștera, ci și o ieșire spre o zi însorită. Micul copil, car...

Constructorul de Biserici Nevăzut

Imagine
 --- Imaginează-ți un arhitect priceput, care nu caută faima personală. El nu proiectează catedrale mărețe în piețele publice, ci se dedică construirii de **temelii solide, ascunse privirilor, în locuri modeste**. El nu lucrează cu marmură și aur, ci cu materiale simple: cărămizi, mortar și, cel mai important, cu o viziune clară a ceea ce este necesar pentru a susține o structură durabilă. Acest arhitect nu construiește doar clădiri; el construiește **comunități**. El merge din loc în loc, identifică punctele slabe, îi învață pe oameni cum să zidească împreună, și le oferă sprijinul său tăcut. Nu este vorbitorul eloquent, ci cel care se asigură că pereții sunt drepți, că acoperișul este etanș și că fundația este de nezdruncinat. Munca lui este esențială, dar adesea subestimată de cei care văd doar construcția finală. Prin dedicarea sa, el face posibilă înălțarea unor locuri unde oamenii se pot aduna, se pot ruga și își pot găsi adăpost spiritual, chiar și în mijlocul adversităților...

Oglinda Spărută și Răbdarea Meșterului

Imagine
p--- #Oglinda Spărută și Răbdarea Meșterului Imaginează-ți o oglindă veche și frumoasă, care, printr-un accident nefericit, a căzut și s-a **spart în bucăți mici, ascuțite**. Fiecare ciob, deși încă reflectă o fărâmă de lumină, nu mai poate arăta o imagine întreagă. Mai mult, cioburile sunt periculoase; ele pot răni pe oricine încearcă să le atingă sau să le adune. Oamenii se feresc de ele, considerându-le irecuperabile și periculoase. Într-o zi, un **Meșter iscusit și plin de milă** trece prin preajmă. Văzând oglinda spartă și pericolul pe care-l reprezintă, dar și frumusețea ei potențială, El nu se teme de cioburi. Cu răbdare și cu mâini pricepute, începe să adune fiecare bucățică. În timp ce o face, cioburile, care înainte răneau, acum par să se apropie de El, ca și cum ar căuta lumina Sa. Cu o grijă infinită, Meșterul nu încearcă să lipească cioburile exact cum erau, ci le rearanjează într-un mozaic nou, unic. Unele bucăți lipsesc, altele sunt prea mici, dar El, prin prezența Sa lu...

Corabia care Aduce Izvorul de Viață pe O Insulă Pustie

Imagine
 ---   Imaginează-ți o insulă stâncoasă și izolată în mijlocul unei mări reci. Deși este frumoasă, nu are izvoare de apă dulce și viața este dificilă pentru cei puțini care se aventurează acolo. Flora este rară, iar animalele se zbat să supraviețuiască. Este un loc care, deși liniștit, pare lipsit de viață din cauza lipsei apei. Într-o zi, o **corabie antică, dar binecuvântată**, ajunge pe țărmul acestei insule. Ea nu aduce comori sau provizii materiale, ci are la bord o **fântână miraculoasă, care izvorăște apă limpede și pură**. Această corabie, prin simpla sa prezență, transformă insula. Din locul unde este ancorată, izvorul începe să curgă, revitalizând pământul sterp. Plantele ofilite își recapătă vigoarea, păsările vin să bea, iar viața începe să înflorească acolo unde înainte era doar pustietate. Marinarii nu cer plată, ci pur și simplu oferă darul apei. Această corabie devine un simbol al vieții, al speranței și al binecuvântării, aducând o oază într-un loc neprimitor....

Stejarul Străvechi care Veghiază Izvorul de Viață

Imagine
 ---   Imaginează-ți o vale adâncă și ferită, unde, de veacuri, se află un **stejar străvechi**. Trunchiul său este gros și noduros, ramurile sale se întind larg, oferind umbră densă, iar rădăcinile sale sunt adânc înfipte în pământ. Sub acest stejar, chiar la rădăcina lui, izvorăște o **apă limpede și rece**, un izvor care nu seacă niciodată, indiferent de secetă. Acest stejar nu este doar un copac, ci un **păstrător tăcut al izvorului**. Vântul poate sufla puternic, furtunile pot lovi, bolile pot încerca să-l doboare, dar el rămâne neclintit, veghează neîncetat. Cine caută odihnă și alinare, vine la umbra lui și bea din apa izvorului. Fie că sunt călători obosiți, păstori rătăciți sau oameni cu inima frântă, toți găsesc sub acest stejar nu doar răcoare și apă, ci și o pace adâncă. Stejarul nu vorbește, dar prin simpla sa prezență, el mărturisește despre puterea izvorului și despre siguranța pe care o oferă. El este o mărturie vie a continuității și a darului neîncetat al vie...

Grădina Secretă a Rezistenței

Imagine
 ---   Imaginați-vă un imperiu puternic, care controlează vaste teritorii și cere supunere absolută. Acest imperiu consideră că doar forța brută și bogăția materială sunt adevăratele valori. În mijlocul acestui imperiu, într-un oraș aglomerat, există o **grădină secretă, micuță și modestă**, ascunsă privirilor. Nu este o grădină publică, ci un loc sfânt, dedicat cultivării unor plante foarte rare și prețioase. Aceste plante nu sunt obișnuite; ele sunt **plante ale vieții veșnice**, care cresc cel mai bine în condiții de smerenie, rugăciune și jertfă. Grădinarii acestei grădini nu sunt soldați sau nobili, ci doi oameni smeriți, dar cu o credință nezdruncinată. Ei îngrijesc aceste plante cu o delicatețe rară, le udă cu lacrimi de pocăință și le protejează de "vânturile" lumii. Când vine amenințarea din partea imperiului, care vrea să distrugă orice nu se supune, grădinarii nu fug. Ei rămân fermi, apărând grădina cu prețul vieții lor, știind că valoarea plantelor este inestimabi...

Corabia Neclintită în Furtună

Imagine
 ---    Imaginează-ți o mare vastă, adesea bântuită de furtuni violente. Valuri uriașe se izbesc de țărm, vânturile urlă, iar cerul este negru, amenințător. Multe corăbii, mai mici și mai puțin rezistente, sunt aruncate de valuri, se scufundă sau se zdrobesc de stânci. Marinarii sunt cuprinși de disperare, simțind că nu mai este nicio speranță. Dar pe acest țărm există o **corabie legendară, veche de secole, care, chiar și în cele mai cumplite furtuni, rămâne neclintită**. Nu se mișcă, nu se scufundă și nu este zdrobită. Ea a fost construită cu o măiestrie divină și ancorată cu o putere nevăzută. În timp ce alte nave se zbat, această corabie, prin simpla ei prezență, devine un simbol al speranței pentru marinarii naufragiați sau pentru cei care se tem. Către ea își îndreaptă privirea, știind că, dacă ea rezistă, există o șansă și pentru ei. Este o dovadă vie că există o putere care poate înfrunta și învinge cele mai mari primejdii. **Icoana Maicii Domnului "Vlahernskaia" ...

Semănătorul cu încredere oarbă

Imagine
 ---    Imaginează-ți un semănător care își pregătește terenul. A arat, a curățat pământul, a ales semințele cele mai bune. El știe că, odată ce va semăna, va veni o perioadă de așteptare. Ploile pot întârzia, dăunătorii pot apărea, sau soarele poate arde prea puternic. Unii semănători se umplu de griji. Stau cu ochii pe cer, numără zilele, se tem de fiecare nor și de fiecare adiere de vânt. Nopțile le petrec frământându-se: "Va ploua oare? Va fi recolta bună? Voi avea destul pentru iarnă?" Aceste griji le iau somnul și le fură bucuria, transformând munca în chin. Deși și-au făcut datoria, lipsa de încredere le macină sufletul. Dar există un alt fel de semănător. El își face treaba cu aceeași sârguință: ară, curăță, seamănă. Dar, odată ce semințele sunt în pământ, el **își pune întreaga încredere în Creatorul vieții**. Știe că el a făcut tot ce i-a stat în putință, iar restul este în mâinile lui Dumnezeu. El nu se culcă la culcare cu teama ploii, ci cu credința că Dumneze...