Izvorul Tăcut din Pământ Uscat

--- Imaginați-vă un ținut uscat de multă vreme, unde ploaia nu mai căzuse de ani buni. Grădinile erau pârjolite, iar fântânile secaseră. Oamenii priveau cerul cu tristețe, căutând cu disperare un semn de viață. Majoritatea și-au pierdut speranța, crezând că pământul nu va mai rodi niciodată. Însă, într-un colț retras, sub un smochin bătrân, se afla o **rădăcină adâncă, ascunsă privirilor**. Nimeni nu știa de existența ei, dar această rădăcină absorbea discret orice fărâmă de umezeală din adâncuri. Nu producea flori spectaculoase, nu făcea zgomot, ci doar aștepta cu o răbdare infinită, hrănind o promisiune tainică. După o lungă așteptare, din acea rădăcină, din adâncul pământului uscat, a început să se ivească un **boboc mic, dar plin de viață**. Era un boboc de o puritate absolută, mai verde și mai proaspăt decât orice altă plantă văzută vreodată. Acest boboc, deși singur, a adus cu el nu doar speranța unei singure flori, ci a prevestit o **ploaie izbăvitoare**, care, o dat...