Romani 8, 22-27
Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1)
În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.
Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.
22 Căci știm că pân'acum toată făptura suspină laolaltă și suferă'n durerile nașteriih. 23 Dar nu numai ea, ci și noi, cei ce avem pârga Duhuluii, și noi înșine suspinăm lăuntric, nerăbdători așteptând înfierea, răscumpărarea trupuluij nostru. 24 Căci prin nădejde ne-am mântuit; a vedea însă ceea ce nădăjduiești, aceea nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva în ceea ce se vede? 25 Dar dacă nădăjduim în ceea ce nu vedem, așteptăm cu răbdare. 26 De asemenea, și Duhul îi vine slăbiciunii noastre într'ajutor; că nu știm să ne rugăm cum trebuie, dar Duhul Însuși mijlocește pentru noi cu suspine de negrăit; 27 iar Cel care cercetează inimile știe care este cugetul Duhului, că potrivit voii lui Dumnezeu mijlocește El pentru sfinți.
Aliluia, glasul 1 (Psalm 88: 6, 8)
Stih 1: Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne, și adevărul Tău, în adunarea sfinților.
Stih 2: Dumnezeul, Cel slăvit în sfatul sfinților, mare și înfricoșător este peste toți cei dimprejurul Lui.
Comentarii
Trimiteți un comentariu