Cântare de laudă la Sfânta Mare Muceniță Irina

 

Penelopa fiica regelui șade la fereastră,
Când trei păsări în șir zboară repede spre ea.

Prima este o porumbiță ca laptele de albă,
În cioc cu o ramură de măslin;
A doua este un vultur, purtând într-al său ciont
Cunună aleasă de flori.
Iar a treia un corb este, cu o viperă rea
Țintuită în ciocu-i.

Penelopa pe slujnice-ntreabă ce semn va fi fiind acesta.
Dar slujnicele tac; nici una nu poate răspunde;
Ele însele nedumerite sunt de uimire.

Dar bătrânul Appelian spune: „Noi toți
oameni muritori suntem,
Însă către bătrânul tău dascăl
Pleacă-ți urechea, Penelopo,
Frumoasă copilă:
Prin aste semne, cu limpede slovă
Duhul Domnului însuși către tine grăiește:
Pace arată porumbița, seninătatea ta,
Căci tu te vei numi Irina;
Rămurica de măslin este harul Domnului
ce se varsă peste tine;
Vulturul biruitor este precum tu ca un vultur
Patimile-ți vei birui;
Iar cununa de flori e slava și dulceața cerească;
Corbul cu viperă-n cioc întunecatul duh este
Și a lui răutate,
Pe care tu prin răbdare tare îl vei birui. "

Irina ascultă și inima-i tresare.
Ea hotărăște pe sine să se dea
Pentru mântuitoarea credință,
cu jertfire întreagă.

Ea făgăduința nestrămutat până la capăt își duce,
Iar Dumnezeu ajutându-i, însuși i-o împlinește.

O, Stăpâne Doamne, pentru rugăciunile ei sfinte,
Miluiește-ne pe noi, păcătoșii.