Pildă: Vulturul care nu se teme de furtună

 

 

Imaginați-vă un vultur, nu orice vultur, ci unul bătrân și înțelept, care a văzut multe furtuni. În timp ce alte păsări, mai mici și mai slabe, se ascund sub stânci sau în copaci la cel mai mic semn de furtună, vulturul se înalță. El nu se teme de vântul puternic, ci îl folosește. Se lasă purtat de curenții ascendenți, zburând deasupra norilor negri, acolo unde soarele încă strălucește. Deși sub el lumea e învăluită în haos, el plutește deasupra, calm, folosindu-și aripile puternice pentru a rămâne în înalturi, demonstrând o forță și o hotărâre neclintită.

**Sfântul Mucenic Ermia din Comani** a fost ca acest vultur. El a trăit într-o perioadă de mare furtună pentru creștini, sub prigoana împăratului Antonin. În timp ce mulți, de frică, se ascundeau sau își lepădau credința, Sfântul Ermia, deși era bătrân și plin de zile, nu s-a temut. Nu a căutat să se ascundă sau să evite suferința. Dimpotrivă, el s-a "înălțat" prin credința sa, înfruntând cu curaj persecutorii.

Asemenea vulturului care folosește vântul furtunii pentru a se înălța, Sfântul Ermia a folosit torturile și chinurile ca pe o scară spre cer. El nu s-a temut de moarte, ci a văzut-o ca pe o poartă spre viața veșnică alături de Hristos. Prin statornicia și curajul său, chiar și la o vârstă înaintată, a arătat o putere sufletească ce a uimit pe chinuitori și a întărit pe creștini. El a planat deasupra "furtunii" lumești, cu ochii ațintiți spre soarele dreptății, Hristos, mărturisind cu viața sa că credința adevărată este de nebiruit.

**Această pildă ne învață:**

* **Curajul la orice vârstă:** Nu există o limită de vârstă pentru a mărturisi și a apăra credința.

* **Statornicia în suferință:** Dificultățile pot fi transformate în prilejuri de întărire spirituală, dacă sunt înfruntate cu credință.

* **Biruința asupra fricii de moarte:** Credința în Hristos ne eliberează de teama de a muri, arătându-ne că moartea este o trecere.

* **Exemplul sfinților mărturisitori:** Viețile lor ne inspiră să fim neclintiți în fața prigoanelor și a ispitelor.

* **Privirea spre cele de sus:** Când ne ridicăm duhovnicește, putem privi dincolo de tumultul lumii.

---

## Minune: Trupul său, vindecător de boli și arzător de idoli

După ce Sfântul Mucenic Ermia a suferit chinuri groaznice și a fost decapitat, tradiția creștină a consemnat o minune remarcabilă, care a arătat sfințenia sa și puterea lui Dumnezeu lucrătoare prin el.

Chinuitorii, exasperați de statornicia bătrânului mucenic, au târât trupul său în afara cetății Comani și l-au lăsat neîngropat, cu scopul de a-l lăsa pradă fiarelor sau de a-l descompune, într-o încercare de a șterge memoria sfințeniei sale. Însă, creștinii din oraș, plini de evlavie și de respect față de cel ce mărturisise atât de vitejește pe Hristos, au venit în secret și au luat sfintele sale moaște.

În timpul înmormântării sale, dar și după aceea, s-a petrecut o minune extraordinară: **trupul Sfântului Ermia a început să izvorască tămăduiri**. Oamenii bolnavi, care se apropiau cu credință de trupul său sau de locul unde fusese înmormântat, primeau vindecare. Paralitici își recăpătau puterea de a merge, orbi își deschideau ochii, iar alte suferințe trupești erau alinate în chip miraculos. Harul lui Dumnezeu lucra prin moaștele sale, demonstrând că chiar și în moarte, sfinții rămân instrumente vii ale puterii divine.

Mai mult decât atât, se spune că, pe lângă vindecările trupești, prezența sfântului avea o putere spirituală atât de mare încât putea **nimici puterea idolilor păgâni**. Locurile unde fusese expus trupul său, sau chiar zonele unde erau cinstite moaștele sale, deveneau improprii pentru ritualurile păgâne. Chipuri ale zeilor păgâni se frângeau, templele își pierdeau puterea, iar demonii care se ascundeau în spatele acestor închinări erau goniți, arătând victoria lui Hristos asupra oricărei forțe a răului și a oricărei înșelări idolatre.

Această minune dublă – vindecarea bolnavilor și arderea simbolică a idolilor – a fost o mărturie puternică pentru creștini și un semn de înfrângere pentru persecutori. Ea a demonstrat că sacrificiul Sfântului Ermia nu a fost zadarnic, ci a adus slavă lui Dumnezeu și a întărit credința în Hristos cel Înviat.