REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  I saachie, ca și un alt Proroc Ilie, P recum soarele strălucește în virtuți. E l pe împăratul imploră, pe el povățuiește, C ăci împăratul luptă contra lui Dumnezeu. „împărate, cu Cine vrei să lupți? I ată împărăția ta se va pustii, C ăci tu vrei să te lupți cu Cel Preaînalt, T u care ești praf și cenușă S ub Picioarele Lui. T u cu armată pornești contra barbarilor sălbatici; T u în tine însuți îți pui nădejdea, S ărmane împărat! D ar iată puterea ta este că și-a furnicit; I ar tare cu-adevărat este doar cel C u care este Dumnezeu. P icioarele tale către două războaie-au pornit: î mpotriva oamenilor și împotriva lui Dumnezeu. C u bieții oameni poate că vei izbândi, D ar cu Dumnezeu te sfătuiesc D egrab' să te împaci. Ț ine Ortodoxia, erezia stârpește, C ăci altfel muri-vei ars de viu. A rs și aici, ars și-n cealaltă lume! T u vei pierde astfel amândouă lumi!" D ar împăratul de-ale Sfântului rugi nu ascultă. E l în război se-aruncă, la Domnul nu gând...

  Î n timpul domniei împăratului Valens, arienii, cu ajutorul împăratului, prigoneau sălbatic Ortodoxia. Auzind de aceste prigoniri, un pustnic care se nevoia în părțile răsăritului și-a părăsit pustia și a venit la Constantinopol ca să-i întărească pe creștini în a-i înfiera și a-i vădi pe eretici cu vitejie. În același timp, împăratul Valens se îndrepta către nord cu armate împotriva goților, care trecuseră dincoace de Dunăre, în Tracia. I saachie a ieșit înaintea împăratului și i-a zis: „O împărate, deschide bisericile ortodocșilor și-ți va binecuvânta ție Dumnezeu calea!" D ar împăratul l-a disprețuit pe Bătrânul și cuvintele lui și și-a continuat calea, în următoarea zi Isaachie iar a alergat înaintea împăratului și iar i-a zis aceleași cuvinte, arătându-i prorocește că altfel rău va fi de el la acel război. Împăratul era să dea ascultare cuvintelor Bătrânului, dar un anume sfătuitor al împăratului, următor al necuratei erezii a necuratului Arie, l-a împiedicat pe împărat...

 Ia-mă cu Tine  Doamne în astă zi de mare sărbătoare  Ia-mă Te rog o clipă  Din clipă Ta de Înălțare,  Să simt în suflet infinitul Cum Ți se supune  Iar mie sufletul mi-l pune, Ca prin  voința Ta Printr-o minune  Mâna ta ca să devină,  Măcar din când în când  Să fiu doar mână Ta Care mângâie și alină...!!! Serafim Gill

 

  Într-un sat de la marginea unei păduri dese, trăia un om pe nume Vasile. Era un om muncitor, dar inima lui era adesea împovărată de greșelile trecutului. Se simțea singur și nevrednic de bunătatea lui Dumnezeu, ca un călător rătăcit într-un labirint fără ieșire. Își dorea să se apropie de Dumnezeu, dar simțea că păcatele sale erau un zid prea înalt. Într-o zi, a visat că se afla în fața unei prăpăstii adânci, care îl despărțea de o grădină minunată plină de lumină și pace. Din grădină, o Femeie cu o frumusețe cerească îl privea cu blândețe. Vasile a început să plângă, spunând că nu va putea niciodată să treacă prăpastia. Atunci, Femeia a zâmbit și a început să arunce spre el flori, una câte una. Cu fiecare floare care cădea, un petic de pământ apărea în prăpastie. În scurt timp, din peticele de pământ și din florile căzute s-a format o punte delicată, dar puternică, ce lega cele două maluri. Femeia i-a spus: "Aceasta este puntea lacrimilor tale și a dorinței tale de a te întoarc...

  Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: “Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.” Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, c...

  36 Și pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“ 37 Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd duh. 38 Și El le-a zis: „De ce sunteți tulburați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? 39 Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase așa cum Mă vedeți pe Mine că am“. 40 Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele. 41 Și lor, celor încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?“ 42 Iar ei I-au dat o bucată de pește fript și dintr'un fagure de miere. 43 Și, luând, a mâncat în fața lor. 44 Și le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeți și în psalmi trebuie să se plinească“. 45 Atunci le-a deschis mintea ca să'nțeleagă Scripturile. 46 Și le-a zis că așa este scris și că așa trebuia să pă...

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 107: 5, 4) Î nalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta. Stih: Că mai mare decât cerurile este mila Ta și până la nori adevărul Tău. 1 Întâia mea carte a , Teofile, am întocmit-o despre toate câte a început Iisus a face și a învăța 2 până în ziua când S'a înălțat la cer, după ce prin Duhul Sfânt le-a dat porunci apostolilor pe care i-a ales, 3 cărora după patima Sa li S'a și arătat pe Sine viu, cu multe semne doveditoare, timp de patruzeci de zile arătându-li-Se și vorbindu-le despre cele ale împărăției lui Dumnezeu. 4 Și'n timp ce era împreună cu ei le-a poruncit să nu se'ndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui b „pe care ați auzit-o de la Mine; 5 că Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați întru Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile“. 6 Iar ei, adunându-se, L-au întrebat, zicând: „Doamne, oare în acest timp așeza-vei Tu la loc împărăția lui Israel?“ 7 Iar El le-a zis: „Nu al v...

  Glasul al 6-lea P linind rânduiala cea pentru noi și cele de pe pământ unindu-le cu cele cerești, Te-ai înălțat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, nicicum despărțindu-Te, ci rămânând nedepărtat și strigând celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră!

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...

  Glasul al 4-lea Î nălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor, cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se ei, prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.

  ​ „Deci Domnul, după ce a grăit cu ei, s-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu“. (Marcu 16, 19). A cest praznic de acum, al Înălțării Domnului, nu știu, iubiții mei ascultători, praznic de bucurie să-l numesc sau de plângere. L-aș numi praznic de bucurie, dar văd pe Sfinții Apostoli plângând și întristându-se, lucru pe care și Biserica îl arată, că la stihirile de la Vecernie, cântă așa: „Doamne, Apostolii, dacă te-au văzut pe tine pe nori înălțându-te, Dătătorule de viață, Hristoase, de întristare umplându-se, cu tânguire de lacrimi plângând, ziceau: Stăpâne, să nu „ne lași orfani, pe noi, robii Tăi, pe care, din milostivire, ne-ai iubit. L -aș numi praznic de plângere, dar văd pe acești Sfinți Apostoli bucurându-se, după cum troparul de astăzi ne arată, zicând: ,Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor, cu făgăduința Sfântului Duh.“ Să-l numesc dar, praznic de bucurie. Însă văd pe Preacurata, pe Binecuvântata Fecioară...