Pomenirea Sfântului, măritului și întru tot lăudatului Apostol Toma

 

Sfântul Toma a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli ai lui Hristos. Prin neîncrederea lui în învirerea Domnului s-a adus o nouă dovadă a realității acestui eveniment sfânt și înfricoșat. Din pricina îndoirii lui Toma, Domnul înviat S-a arătat pentru a doua oară înaintea ucenicilor Lui, numai și numai în scopul de a îl convinge și pe Toma de Slăvita Lui înviere. Domnul a zis atunci către Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios. Iar Toma plin de cutremur a făcut așa și a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! (Ioan 20:27-28).
După Pogorârea Duhului Sfânt și după ce Apostolii au aruncat sorți spre a vedea locurile în care fiecare urma să iasă la propovăduire, lui Toma i-a căzut să meargă și să vestească Evanghelia Domnului în India. El a fost puțin întristat că trebuia să plece atât de departe, dar Domnul i S-a arătat lui și l-a întărit.
În India Toma a adus pe mulți la Hristos, atât nobili cât și popor de jos și a întemeiat acolo Biserica lui Hristos, sfințind episcopi și preoți, între alții, el a convertit și două femei surori după trup, Terțiana și Migdonia, amândouă soții de mari principi indieni. Din pricina credinței lor, amândouă au fost persecutate de soții lor, cu care, după primirea Sfântului Botez, nu mai voiau să mai trăiască, în cele din urmă soții lor le-au dat învoirea să trăiască cum le va plăcea. Astfel eliberate de povara însoțirii, ele au dus vieți plăcute lui Dumnezeu până la moartea lor.
Dionisie și Pelaghia au fost logodnici, dar auzind predicarea apostolului Toma, nu au mai voit să se căsătorească, ci s-au închinat fiecare din ei vieții ascetice creștine. Pelaghia a sfârșit muceniță pentru Hristos, iar Dionisie a fost hirotonit întru Episcop de către Apostolul Toma.
Prințul Mazdai, soțul Terțianei, al cărui fiu, Azan, de asemenea fusese botezat de către Sfântul Toma, l-a osândit pe Apostol la moarte. Mazdai a trimis cinci soldați care să-l ucidă pe Sfântul Apostol Toma. Ei l-au săgetat cu lănciile lor și așa și-a dat Sfântul Apostol sfântul lui suflet în mâinile lui Hristos.
Mai înaintea morții lui, el și ceilalți Sfinți Apostoli au fost purtați minunat pe norii cerului la Ierusalim pentru înmormântarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Dar Toma a sosit prea târziu, de abia după trei zile și pentru aceasta a plâns nemângâiat. La ruga lui ceilalți Apostoli au deschis mormântul Fecioarei, ca și el să se poată închina cinstitului ei trup. Dar trupul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu nu se mai afla în racla în care fusese așezat: Domnul o luase pe Maica Lui la Locașurile Sale cerești. Astfel, întârzierea Sfântului Toma a descoperit lumii întregi minunata prea slăvire și înălțare a Maicii lui Dumnezeu cu trupul la ceruri, tot așa cum îndoirea lui a întărit în întreaga lume adevărul învierii Domnului Hristos.