Pilda „Calamarul și Sabia
Sfinții Mucenici Marcian și Martirie (prăznuirea lor se face pe 25 octombrie) au trăit în Constantinopol în secolul al IV-lea, în vremea împăratului Constanțiu al II-lea, care susținea erezia ariană. Ei erau **notari** (adică secretari sau scribi) la curtea Patriarhului Pavel Mărturisitorul al Constantinopolului, notând învățăturile și faptele sale, și erau cunoscuți pentru profunda lor credință și viață dreaptă.
Martiriul lor a fost o consecință directă a refuzului lor de a se lepăda de dreapta credință ortodoxă (că Hristos este Dumnezeu adevărat) în fața făgăduințelor și amenințărilor ereticilor arieni.
Iată o pildă creștină ortodoxă inspirată din lucrarea lor de **notari ai Adevărului**:
***
”
În vremea în care înțelepciunea Bisericii era asaltată de eresuri, iar împăratul însuși îmbrățișase învățătura greșită a lui Arie, Sfinții Marcian și Martirie slujeau ca notari credincioși ai Patriarhului Pavel. Ei nu mânuiau sabia, ci pana (calamarul), așternând pe pergament fiecare cuvânt de învățătură al Părintelui lor duhovnicesc, apărând astfel dreapta credință.
**Scrierea Vicleană**
Eusebiu și Filip, doi dregători arieni plini de răutate, au complotat pentru a-l înlătura pe Patriarhul Pavel. După ce au reușit să-l exileze, și-au ațintit privirile asupra celor doi ucenici, Marcian și Martirie.
Într-o zi, dregătorii i-au chemat pe cei doi notari la curte, în palatul plin de măreție și aur.
— De ce stăruiți în credința unui om izgonit? le-a zis Eusebiu cu glas mieros. Voi sunteți tineri și înzestrați. Lăsați-L pe Hristosul vostru, care este o simplă făptură, și treceți la credința împăratului!
— Veți fi notari în Cancelaria Imperială, nu la o Biserică prigonită! a adăugat Filip. Vă vom acoperi de bogății și vă vom da onoruri mari!
Marcian și Martirie au privit unul la altul. Marcian, care ținea mereu calamarul la brâu, a răspuns:
— Noi nu putem **schimba scrisul** pe care l-am notat în inimile noastre. Scrisul Patriarhului Pavel și al Sfinților Părinți mărturisește că Hristos este **Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat**.
**Calamarul și Sabia**
Văzând că nu-i pot ademeni cu bogății, dregătorii au început să-i amenințe cu moartea.
— Dacă nu semnați actul de lepădare de erezia voastră, veți fi tăiați cu sabia! a tunat Filip.
Atunci, Martirie a făcut un gest simbolic. El a scos calamarul și l-a așezat pe masă, alături de pergamentul gol.
— Iată, domnilor! a zis Martirie. Ați vorbit despre bogăție și ați arătat **sabia**. Noi vă arătăm **calamarul**.
— Cât timp am slujit Patriarhului Pavel, noi am fost **notari ai Luminii**. Fiecare literă pe care am scris-o a fost o mărturie a Sfintei Treimi. Nu am scris cu cerneală obișnuită, ci cu **cerneala credinței noastre**.
— Acum, voi ne cereți să fim **notari ai întunericului**. Ne cereți să scriem o **minciună** despre Hristos pe o hârtie. Dar cum putem semna acea hârtie cu o mână care L-a slujit pe Adevăr?
Marcian a continuat:
— De acum înainte, nu vom mai scrie cu pana, ci cu **sângele nostru**. Pe când voi vă pregătiți să ne tăiați capetele, noi ne pregătim să fim **scriși în Cartea Vieții**.
Ereticii, înfuriați de statornicia lor, i-au condamnat pe loc la moarte. Când au fost duși la locul execuției, Sfinții Marcian și Martirie și-au cerut o scurtă vreme de rugăciune, mulțumind Domnului că le-a dat puterea să rămână **notari credincioși ai Adevărului până la sfârșit**.
Așa au primit cununile muceniciei, arătând că a scrie și a mărturisi Adevărul lui Hristos este o jertfă la fel de mare ca aceea de a muri pentru El.
***
### Tâlcul Pildei (Învățătura Sfinților Notari)
Pilda ilustrează că:
1. **Adevărata vocație** a unui creștin este de a fi **„notar al lui Hristos”** — de a nota și mărturisi în inimă și în fapte Adevărul Evangheliei.
2. **Calamarul** (pana) Sfinților Marcian și Martirie simbolizează **puterea Cuvântului** și a mărturisirii dreptei credințe.
3. **Sabia** ereticilor simbolizează **amenințarea lumii** și a puterii pământești.
4. Cei doi sfinți au preferat să-și semneze mărturia cu **sângele lor**, decât să scrie o minciună cu mâna care L-a slujit pe Hristos. Jertfa lor a fost dovada supremă a credinței lor nescrisă, dar trăită.

Comentarii
Trimiteți un comentariu