Cuvioasa Teofana Basarab (Teodora)

Cuvioasa Teofana Basarab (Teodora)**, fiica lui Basarab I, este prima monahie de neam românesc canonizată, prăznuită pe **28 octombrie**. Viața ei este o pildă minunată de cum se poate trece de la slava lumească la sfințenia monahală.

Deși izvoarele istorice pun accentul pe jertfa și nevoința ei (pildă), relatările despre **minuni** din timpul vieții pământești sunt mai puțin detaliate în unele surse, deoarece ea a fost o **isihastă** (practicanta Rugăciunii lui Iisus) care a căutat tăcerea. Cu toate acestea, lucrarea ei duhovnicească a rodit minuni mari în plan spiritual și bisericesc.

Iată o Pildă inspirată din viața ei și o Minune legată de lucrarea ei:

***

## 1. Pilda: Împărăteasa care a ales Cenușa

**Context:** Cuvioasa Teofana, înainte de a fi monahie, era **Teodora**, țarină a Bulgariei și fiica primului domn al Țării Românești, Basarab I. Trăia în mare lux, dar era deja o creștină evlavioasă. Când soțul ei, țarul Ivan Alexandru, a părăsit-o pentru o altă femeie, ea nu s-a răzbunat, ci a văzut în umilință o chemare. S-a călugărit, primind numele de Teofana.

**Pilda:**

Se spune că, după ce a fost tunsă în monahism, **Maica Teofana** a părăsit palatul de la Târnovo, lăsând în urmă mătăsurile și coroana. A intrat într-o chilie aspră de la o mănăstire isihastă, unde a găsit, în loc de pat de domniță, o rogojină veche și, în loc de oglindă, un perete afumat.

Într-o zi, una dintre maicile tinere, care nu știa trecutul Cuvioasei, i-a spus cu oarecare dispreț:

— Maică Teofana, tu te-ai născut într-o familie săracă? De ești așa de obișnuită cu neajunsurile? Căci toată ziua stai în genunchi, mănânci doar pâine uscată și nu te plângi de frig.

Cuvioasa Teofana a zâmbit cu blândețe și a răspuns:

— Fiica mea, am trăit o viață în care fiecare zi era o sărbătoare, cu mese bogate și haine de aur. Dar când m-am uitat bine, am văzut că toate acele bucurii erau, de fapt, **cenușă** pe buzele sufletului meu.

Maica tânără a întrebat nedumerită:

— Cenușă, Maică? Dar erau bunătăți împărătești!

— Da, s-a întors Cuvioasa Teofana. Aceste bunătăți, deși dulci la gust, lasă în urmă amintirea *deșertăciunii*, ca o pulbere fină care se așază pe inima. Acolo, în palat, eram bogată, dar **flămândă**. Aici, în chilia săracă, eu mănânc **hrana rugăciunii** și simt că sufletul meu se satură cu **Har**.

Și a continuat, arătând spre fereastră:

— Fii cu luare-aminte: Palatul era făcut din piatră tare, dar dintr-o clipă în alta a dispărut pentru mine. Viața monahală, deși pare aspră ca **cenușa** din vatră, este un **foc** care nu se stinge. *Ea îți încălzește inima* și topește legăturile cu lumea. Eu n-am părăsit un palat; am fugit dintr-o *închisoare de aur*, ca să găsesc adevărata **Împărăție**, cea care nu trece.

Maica tânără, rușinată, a înțeles că adevărata **sărăcie** nu era lipsa bogățiilor, ci **lipsa de Dumnezeu**, și s-a așezat lângă Cuvioasa, cerând să fie învățată *taina rugăciunii* care transformă luxul în cenușă și cenușa în Har.

***

## 2. Minunea Spirituală: Izvorul Isihast al Târnovului

**Context:** După intrarea ei în monahism, Cuvioasa Teofana (Teodora) a devenit ucenică a Sfântului Teodosie de la Târnovo, un mare promotor al **isihasmului** (Rugăciunea lui Iisus). Ea și-a folosit influența domnească (chiar și după despărțire) și averea personală pentru a sprijini viața duhovnicească.

**Minunea:**

Nu se cunoaște o minune clasică de vindecare fizică în timpul vieții sale, dar cea mai mare minune a Cuvioasei Teofana Basarab este **minunea spirituală și culturală** pe care a săvârșit-o.

După ce s-a retras în mănăstire, deși nu mai era țarină, Cuvioasa Teofana a devenit **ocrotitoarea monahismului isihast** din capitala bulgară Târnovo. Ea a ctitorit și a sprijinit Mănăstirea și Școala Isihastă a Sfântului Teodosie.

Prin *nevoința* ei personală și prin *darurile* ei (obținute din zestre), ea a făcut ca **Târnovo să devină un centru de lumină duhovnicească**. De la mănăstirea sprijinită de ea, s-au format mari ucenici isihaști care, la rândul lor, au plecat în Țările Române, în Serbia și Rusia, răspândind **Rugăciunea Inimii**.

Astfel, **minunea ei este că a dat un nou suflu spiritual întregului Răsărit Ortodox!**

* **Minunea Învierii Culturii:** Prin susținerea isihasmului, ea a ajutat la salvarea credinței în fața ereziilor și la înflorirea unei culturi teologice profunde.

* **Minunea Răbdării:** Smerenia ei (de a accepta alungarea și de a nu strica pacea între Țara Românească și Bulgaria) a fost un act de iubire jertfelnică, o *minune morală* care a inspirat pe toți.

Prin urmare, Cuvioasa Teofana a rodit cea mai mare minune a unui sfânt: **a transformat suferința personală în binecuvântare duhovnicească pentru o mulțime de popoare**, fiind *Maica spirituală* a unei întregi mișcări teologice care avea să lumineze Europa de Răsărit.