Duminica a XXIII-a după Rusalii

 

# Sufletul, mai scump decât toată turma: Tâlcul Vindecării Demonizatului din Gadara

Pericopa evanghelică citită în Duminica a XXIII-a după Rusalii ne poartă pe țărmul aspru și păgân al **ținutului Gherghesenilor** (sau al Gadarenilor), unde Mântuitorul Iisus Hristos înfăptuiește o minune cutremurătoare: vindecarea unui om chinuit de o legiune de demoni. Această Evanghelie (Luca 8, 26-39) nu este doar o dovadă a puterii lui Hristos asupra întunericului, ci o lecție profundă despre valoarea inestimabilă a sufletului omenesc și despre modul în care lumea alege, adesea, să prețuiască mai mult bunurile materiale decât mântuirea.

## I. Portretul Decăderii: Omul din Morminte

Imaginea cu care ne întâmpină Evanghelia este una a decăderii totale. Un bărbat, stăpânit de o „Legiune” de demoni (un număr mare și organizat), trăia în morminte, gol, fără casă, rupând toate lanțurile și obezile cu care oamenii încercaseră să-l lege. Acest portret al nefericitului reprezintă simbolic **starea omului înrobit de patimi și de diavol**:

1.  **Exilul social și duhovnicesc:** A nu mai locui în casă, ci în morminte, înseamnă a fi scos din comuniunea cu Dumnezeu și cu semenii. Mormintele simbolizează **moartea duhovnicească** și pustia interioară în care ajunge omul stăpânit de rău.

2.  **Ruperea legăturilor:** Faptul că sfărâma lanțurile arată **puterea terifiantă a păcatului** și a demonilor de a distruge orice ordine și orice încercare omenească de a se vindeca prin propriile puteri.

3.  **Goliciunea și nebunia:** A fi gol și fără minte este imaginea pierderii **hainei harului** (cu care a fost îmbrăcat la Botez) și a rătăcirii rațiunii, care nu mai poate discerne binele de rău.

## II. Puterea lui Hristos: „Ce ai cu mine, Iisuse?”

În fața acestei suferințe absolute, apare Hristos. Reacția demonilor este imediată și plină de frică, mărturisind involuntar dumnezeirea Mântuitorului: *„Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!”*

Această strigare ne arată că:

* **Demonii Îl cunosc pe Dumnezeu:** Ei Îl recunosc pe Iisus ca fiind *Fiul lui Dumnezeu* și se tem de puterea Lui.

* **Hristos este Izvorul Luminii:** Prezența lui Hristos este pentru ei o „chin”: Lumina nu poate sta alături de întuneric.

La cererea demonilor de a intra într-o turmă de porci (un animal considerat necurat de iudei, arătând că acei oameni trăiau în neorânduială față de Lege), Mântuitorul le îngăduie. Iar porcii, stăpâniți de demoni, se aruncă de pe țărm în lac și se îneacă.

## III. Valoarea Sufletului: Paguba Materială versus Mântuirea

Acesta este momentul-cheie al Evangheliei, care dezvăluie marea tragedie a sufletului înrobitor de patimi:

Locuitorii ținutului, văzând paguba turmei de porci, ies *„să vadă ce s-a întâmplat”*. Ei nu se bucură de vindecarea spectaculoasă a semenului lor, ci sunt **cuprinși de o frică mare** din cauza pierderii materiale.

Ei îl găsesc pe cel vindecat **„îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus”**, simbol al reintrării în demnitatea omenească și al ascultării de Hristos. Cu toate acestea, gadarenii nu pot trece peste pierderea lor.

Tragicul eveniment culminează cu rugămintea lor, care este o mustrare dureroasă pentru lumea de azi: **„Și L-a rugat pe El toată mulțimea din ținutul Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinși de frică mare.”**

**Tâlcuirea Patristică:** Prin această minune, Hristos a pus în cumpănă valoarea unui singur suflet cu valoarea unei turme mari de porci. Reacția gadarenilor arată că, pentru ei, **averea a prețuit mai mult decât prezența lui Dumnezeu** și decât mântuirea unui om. Ei au preferat pierderea materială să înceteze, cerându-I lui Iisus să plece, în loc să primească vindecarea duhovnicească și propovăduirea Sa.

## IV. Îndemnul la Misiune: „Spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu”

Deși gadarenii Îl gonesc, Hristos nu pleacă fără a lăsa o sămânță de lumină. Omul vindecat, plin de recunoștință, Îl roagă pe Mântuitor să-l ia cu El. Iisus însă nu-l lasă, ci îi dă o misiune: *„Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu.”*

Această poruncă este și pentru noi:

1.  **Misiunea în familie și societate:** Cel mai bun loc pentru a vesti minunile lui Dumnezeu nu este neapărat în pustie sau în mănăstire, ci în **casa ta**, printre cei care te cunosc cel mai bine și care au fost martori la suferința ta.

2.  **Mărturia vie:** Viața schimbată a celui vindecat este cea mai puternică predică. Oamenii văd diferența dintre omul care *„nu mai punea haină pe el”* și cel care stă **„îmbrăcat și întreg la minte”** la picioarele lui Hristos.

În concluzie, Evanghelia Duminicii a XXIII-a este un apel la **ierarhizarea valorilor**. Ne cheamă să punem **sufletul** mai presus de orice bogăție, faimă sau confort. Ne arată că a-L primi pe Hristos poate presupune o „pagubă” materială (renunțarea la patimi, la lăcomie sau la plăceri lumești), dar această „pagubă” este prețul libertății noastre veșnice. Să nu fim, așadar, asemeni gadarenilor, care au preferat o turmă de porci în locul lui Dumnezeu.