Pilda Negustorului de Argint și a Sclavului

 Duminica a XXIII-a după Rusalii ne pune în față Evanghelia **Vindecării Demonizatului din Gadara** (Luca 8, 26-39), o istorisire despre eliberarea unui suflet chinuit și despre alegerea amară a oamenilor care prețuiesc mai mult averea decât prezența lui Dumnezeu.

Iată o pildă creștină ortodoxă inspirată din această Evanghelie:

***

 

Un negustor vestit, pe nume Teodor, trăia în ținutul Gadarei. El se îmbogățise nespus din creșterea și vânzarea porcilor, o afacere foarte profitabilă, dar necurată după Legea evreiască. Argintul său era adunat în saci grei, pe care îi păstra în cel mai sigur loc din casă.

Teodor avea un servitor tânăr, pe nume Eufimie, care era neliniștit și adesea bolnav. Însă, pe lângă ei, trăia un om chinuit de ani de zile, pe care toți îl știau drept „cel ce locuiește în morminte”. Acesta era stăpânit de un duh necurat, rupea lanțurile și urla, terorizând întreaga cetate.

Într-o dimineață, Mântuitorul Hristos a ajuns pe țărmul Gadarei.

Teodor, negustorul, se afla pe deal supraveghind turma cea mare de porci. Deodată, l-a văzut pe străinul din morminte alergând spre Corabia lui Iisus. Nu după mult timp, a văzut turma lui, formată din aproape două mii de capete, cuprinsă de o nebunie ciudată. Porcii au început să se arunce pe țărm în lac, înecându-se cu toții.

Teodor a căzut ca trăsnit. Două mii de porci! Toată averea lui de o clipă se risipise în apă. A alergat repede spre cetate și le-a povestit tuturor despre paguba uriașă.

Locuitorii, cuprinși de furie și de o frică mai mare de faliment decât de draci, au ieșit să-L întâmpine pe Iisus.

Au ajuns pe țărm și L-au văzut pe Hristos stând liniștit. Lângă El, ședea un om. Era chiar *cel ce locuia în morminte*, dar acum era **îmbrăcat, așezat și întreg la minte**.

Teodor l-a recunoscut. Fața lui nu mai era schimonosită, ochii nu mai scânteiau de răutate, iar mâinile sale nu mai erau pline de răni, ci așezate în pace.

Teodor a privit pe rând: la omul vindecat și la lacul în care se înecase turma sa.

— Pleacă de la noi, Iisuse! a strigat Teodor, înfricoșat. Nu mai avem nevoie de astfel de minuni care ne fac săraci!

Toată mulțimea l-a urmat. Oamenii s-au temut mai mult de Cel ce le-a atins argintul, decât de cel care le chinuia semenul de ani de zile.

Hristos s-a urcat în corabie, fără să spună nimic.

Pe când pleca, slujitorul cel neliniștit al lui Teodor, Eufimie, a ieșit în grabă din cetate și a alergat pe țărm. El văzuse transformarea celui vindecat și sufletul lui era cuprins de o dorință arzătoare.

L-a ajuns din urmă pe cel ce fusese demonizat, care Îl ruga pe Iisus să-l ia cu El.

— Stai, frate! l-a strigat Eufimie. Spune-mi ce s-a întâmplat. Cum ai reușit să stai îmbrăcat și liniștit?

Cel vindecat, înainte de a primi porunca de a vesti minunea în cetate, a privit la Eufimie și i-a zis:

— **Sufletul meu a fost mai prețios pentru El decât toată turma de porci a lui Teodor. El nu a făcut pagubă, ci doar a arătat unde zace, de fapt, întunericul nostru: nu în morminte, ci în prețuirea pe care o dăm porcilor și argintului.** El a scos demonii din mine, dar i-a arătat lumii pe demonii din voi. Mergi și tu la El!

Eufimie, văzând simplitatea și lumina din ochii celui eliberat, a înțeles că adevărata bogăție nu se află în sacii de argint ai stăpânului său, ci în prezența lui Hristos.

***

## Tâlcuirea Pildei

1.  **Omul din Morminte:** Reprezintă sufletul nostru când este înrobit de patimi, neputincios să rupă lanțurile păcatului prin propriile forțe.

2.  **Porcii și Argintul:** Simbolizează lăcomia, atașamentul excesiv de cele lumești și de confortul material. Pentru mulți, pierderea averii este o durere mai mare decât pierderea sufletului.

3.  **Alegerea Gadarenilor:** Oamenii s-au temut de Cel care le-a atins averea (Hristos), și nu de cel care le fura sufletul (diavolul). Ei l-au preferat pe Hristos *afară* din hotarele lor, arătând că locul lui Dumnezeu nu este acolo unde omul prețuiește mai mult animalul decât sufletul.

4.  **Mântuirea este mai scumpă:** Pilda ne învață că un singur suflet, chiar cel mai decăzut, este mai prețios în ochii lui Dumnezeu decât toate bogățiile pământului. Hristos ne arată că El este gata să sacrifice bunurile trecătoare pentru mântuirea noastră veșnică.