Duminica a 19-a după Rusalii(PREDICA DE PE MUNTE)

Duminica a 19 a după Rusalii  este o zi cu o învățătură centrală în creștinism: **iubirea desăvârșită**, care merge dincolo de firea omenească.

Iată un articol creștin-ortodox despre semnificația acestei duminici, care are ca temă un fragment crucial din **Predica de pe Munte** a Mântuitorului.

---

# Duminica a XIX-a după Rusalii: Școala Iubirii Vrăjmașilor și Chemarea la Milostivire

Duminica a 19-a după Rusalii aduce în fața credincioșilor ortodocși un fragment esențial și cutremurător din Evanghelia după Luca (6, 31-36), parte din celebra **Predică de pe Munte** sau, după Evanghelistul Luca, "Predica de pe loc șes". Această pericopă nu este doar o lecție de morală, ci o *schimbare de paradigmă* care ne îndeamnă să ne depășim condiția naturală și să ne asemănăm cu Dumnezeu. Tema centrală este **Iubirea Vrăjmașilor** și **Chemarea la Milostivire**.

## 1. Textul Evanghelic: Depășirea „Firescului” Uman

Evanghelia acestei duminici ne pune în fața unui nou "decalog" al Legii celei Noi, care depășește Legea Veche a Talionului (*ochi pentru ochi*). Hristos ne arată că a face bine celor ce ne fac bine nu este virtute, ci un gest de reciprocitate obișnuit:

> **„Și precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea. Și dacă iubiți pe cei ce vă iubescu, ce răsplată puteți avea? Că și păcătoșii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei... Ci iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți nimic în schimb, și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulțumitori și răi. Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv.”** (Luca 6, 31-36)

Mântuitorul ne cere, de fapt, să imităm nu natura noastră egoistă și păcătoasă, ci **firea lui Dumnezeu**, Care este bun cu toți, chiar și cu cei răi și nemulțumitori.

## 2. Iubirea Vrăjmașilor: Calea Sfințeniei

Porunca de a-i iubi pe vrăjmași pare la prima vedere *imposibilă* și contrazice orice logică omenească. Totuși, Părinții Bisericii ne tâlcuiesc această poruncă drept o **adevărată cale de urcuș duhovnicesc**:

### A. Iubirea ca Alegere, nu ca Simțire

Iubirea vrăjmașilor nu înseamnă să simțim neapărat *afecțiune* pentru cel care ne-a rănit (sentimentul nu poate fi forțat), ci înseamnă un act al **voinței** noastre. Înseamnă să luăm o decizie conștientă de a-i dori binele, de a ne ruga pentru el și de a nu-i întoarce răul cu rău.

* **Sfânta Singlitichia din Alexandria** spunea: *"Urăște boala, nu bolnavul!"* Problema nu este persoana care ne-a greșit, ci patima (vrăjmășia, invidia, răutatea) care lucrează în el, alimentată de diavol. Iubindu-l pe om, ne luptăm, de fapt, împotriva răului, nu împotriva lui.

### B. Măsura Lui Dumnezeu, nu a Lumii

Dacă iubim doar pe cei care ne iubesc, faptele noastre nu au valoare în fața lui Dumnezeu, pentru că sunt motivate de **interes** (o speranță de reciprocitate). Hristos ne cheamă să ieșim din această logică a târgului lumesc și să ne asumăm măsura **Adevărului dumnezeiesc**, adică să facem bine fără să așteptăm nimic în schimb, dând cu împrumut fără să nădăjduim să luăm înapoi.

În termeni duhovnicești, așa ne facem **fii ai Celui Preaînalt**. Devenim *asemenea* Tatălui, Care face ca soarele să răsară și ploaia să cadă și peste cei drepți, și peste cei păcătoși.

## 3. Milostivirea: Chipul lui Dumnezeu în Om

Evanghelia se încheie cu apogeul poruncii: **„Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv.”**

Milostivirea (sau mila) este cel mai de preț atribut al lui Dumnezeu, iar El ne cheamă să-l avem și noi, ca o *răsplată lăuntrică* pentru efortul de a ne iubi vrăjmașii.

* **A iubi pe vrăjmaș** înseamnă a fi gata să **iertăm** și să dăruim fără condiții.

* **Milostivirea** este starea sufletească ce ne permite să privim durerea sau răutatea celuilalt cu **compasiune**, nu cu judecată.

În Ortodoxie, milostivirea este considerată „răzbunarea” sănătoasă a creștinului: nu răspunzi la rău cu rău, ci răspunzi la răutate cu **bunătate**. Această atitudine dezamorsează spirala urii și, cel mai important, ne **curăță** pe noi înșine de otrava răzbunării, care ne îmbolnăvește sufletul.

## Concluzie: Puntea spre Împărăție

Duminica a 19-a după Rusalii ne reamintește că Biserica este **școala iubirii** și a **milostivirii**. Prin acest fragment din Predica de pe Munte, Iisus Hristos nu ne-a oferit o sugestie, ci o **Lege a Vieții** prin care ne putem vindeca de egoismul înrădăcinat. Este o invitație de a transforma inima noastră de "piatră" într-o inimă de "carne", capabilă să iubească într-un mod supra-firesc, adică **duhovnicesc**.

Făcând acest pas, ne asigurăm o răsplată **multă** și ne pregătim să fim recunoscuți, la Judecată, nu doar ca slujitori ai lui Dumnezeu, ci ca **fii ai Săi**.

---

Ce alte aspecte din Predica de pe Munte v-ar interesa să le aprofundăm (de exemplu, despre rugăciune, judecată sau Fericiri)?