Duminica a 22-a după Rusalii: Pilda Bogatului Nemilostiv și a Săracului

 

 

Textul Evangheliei citite în Duminica a XXII-a după Rusalii (Luca 16: 19-31) este una dintre cele mai puternice și mai tulburătoare învățături ale Mântuitorului Hristos. Această pericopă nu este doar o pildă, ci o revelație clară despre **viața de după moarte**, despre **judecata particulară** și, mai ales, despre **răsplata sau osânda egoismului pe pământ**.

## 1. Contrastul Vieții Pământești: Indiferența ca Păcat

Evanghelia ne prezintă două destine umane diametral opuse:

| Caracteristica | Bogatul Nemilostiv (fără nume) | Săracul Lazăr (cu nume) |

| :--- | :--- | :--- |

| **Îmbrăcăminte** | Porfiră și vison (lux suprem) | Plin de bube |

| **Masa** | Se veselea în toate zilele în chip strălucit | Dorea să se sature din fărâmiturile căzute de la masă |

| **Poziția** | În casa lui | Zăcea înaintea porții lui |

| **Păcatul Bogatului** | **Nu este acuzat de furt sau lăcomie**, ci de **indiferență totală** față de suferința de la ușa sa. El s-a izolat în confortul său, transformând averea într-un zid între el și aproapele. | **Virtutea lui Lazăr** | Răbdarea și credința cu care și-a dus crucea suferinței și a sărăciei. Numele său, **Lazăr** (din ebraică *El-azar*), înseamnă **„Dumnezeu a ajutat”**. |

**Mesajul esențial:** Bogatul nu este osândit pentru că era bogat, ci pentru că a fost **nemilostiv**. El a văzut, dar a ignorat; a avut prisos, dar nu a împărțit nici măcar fărâmiturile. Păcatul său capital a fost **egoismul desăvârșit** și lipsa de comunicare cu cel aflat în nevoie.

## 2. Judecata de După Moarte: Schimbarea Destinelor

După moartea lor, destinele se inversează complet:

1.  **Săracul Lazăr** este dus de îngeri **„în Sânul lui Avraam”** – simbol al odihnei și fericirii drepților (Raiul).

2.  **Bogatul** este înmormântat și ajunge **„în iad, în chinuri”**.

Faptul că Mântuitorul îi dă numele doar săracului este o învățătură adâncă:

* **Lazăr, săracul, este singurul om din Pilde al cărui nume este menționat, fiind sanctificat de Hristos.** Numele lui era scris în Cartea Vieții.

* **Numele bogatului este tăcut**, arătând că a fost șters din amintirea lui Dumnezeu (nu a făcut fapte bune).

> **Aflăm din Evanghelie o mare taină:** Sufletul după moarte este conștient, are memorie vie și poate comunica. Bogatul își amintește de viața sa (v. 25: *„adu-ți aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viața ta”*) și poate chiar comunica (v. 24: *„Părinte Avraame, fie-ți milă de mine”*). Sufletul nu intră într-o stare de inconștiență.

## 3. Prăpastia dintre Rai și Iad: Consecința alegerii

Când bogatul cere să i se trimită puțină răcoare prin Lazăr, Avraam îi răspunde:

> „...între noi și voi s-a întărit **prăpastie mare**, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.” (Luca 16:26)

Această „prăpastie” nu este un spațiu fizic creat de Dumnezeu, ci o **stare sufletească ireversibilă**. Ea reprezintă diferența radicală dintre:

* **Comuniunea cu Dumnezeu** (Raiul/Sânul lui Avraam), câștigată prin dragoste și milostenie.

* **Singurătatea și izolarea** (Iadul), urmarea egoismului și a indiferenței, a refuzului de a răspunde la chemarea iubirii lui Dumnezeu.

Focul din iad, despre care vorbesc Sfinții Părinți, nu este un foc material, ci este **mustrarea de conștiință veșnică** pentru faptele nesăvârșite și pentru ocaziile pierdute de a face bine.

## 4. Mesajul Final: Pocăința Acum!

În final, bogatul cere lui Avraam să-l trimită pe Lazăr la cei cinci frați ai săi, ca să nu ajungă și ei în locul de chin. Răspunsul lui Avraam este esențial pentru înțelegerea Ortodoxă:

> „Au pe **Moise și pe proroci**; să asculte de ei. […] Dacă nu ascultă de Moise și de proroci, **nici dacă ar învia cineva din morți nu vor crede**.” (Luca 16:29-31)

**Tâlcuirea Bisericii:**

1.  **Avem tot ce ne trebuie:** Nu este nevoie de minuni spectaculoase (cum ar fi învierea unui mort) pentru a ne convinge. Avem Legea lui Dumnezeu (Moise) și învățătura Bisericii (Proorocii/Scripturile).

2.  **Timpul este ACUM:** Viața de pe pământ este singurul timp dat omului pentru pocăință, milostenie și împlinirea poruncilor. După moarte, prăpastia se așază.

3.  **Milostenia ca Taină:** Pilda este un avertisment solemn: **bogăția fără milostenie devine o osândă**. Mântuirea nu stă în a fi sărac sau bogat, ci în a fi sau a nu fi milostiv.

***

**Îndemn duhovnicesc:** Duminica a 22-a ne cheamă să ne examinăm propria „poartă”. Stă cineva în suferință la ușa inimii noastre, fie fizic (săracul, bolnavul, orfanul), fie spiritual (cel singur, cel deznădăjduit)? Să nu fim, sub nicio formă, vinovați de păcatul tăcut al **indiferenței**.

Doriți să citiți o scurtă meditație a unui Sfânt Părinte despre această Pildă?