Pilda: Stâlpul, Cuibul și Privirea către Cer

  **Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Alipie Stâlpnicul** (prăznuit pe **26 noiembrie**) este un sfânt renumit din secolul al VII-lea, care a trăit nevoința extremă a stâlpniciei (locuirea pe un stâlp). El a întemeiat două mănăstiri lângă Adrianopole și a fost un mare tămăduitor și duhovnic.

***

 

**Context:** Sfântul Alipie a ales să se nevoiască pe un stâlp (o coloană dărâmată a unui templu păgân), unde a rămas vreme de 53 de ani, pentru a se izola complet de lume și a se dedica Rugăciunii lui Iisus.

### Pilda Grădinii din Vârf

Un stareț bătrân, văzând mulțimea de credincioși care veneau să-l vadă pe Sfântul Alipie pe stâlpul său, a întrebat un ucenic:

— Ce crezi tu că face Părintele Alipie acolo, sus, zi și noapte, iarna și vara?

Ucenicul a răspuns cu evlavie:

— Se roagă neîncetat, Părinte, se luptă cu demonii și rabdă frigul.

Bătrânul a zâmbit și a spus:

— Nu doar asta face. Gândește-te: Lumea noastră este ca o **vale întunecată**, plină de noroi și de ispite. Când omul stă jos, el vede doar noroiul, doar peștele cel mare care îl mănâncă pe cel mic, și dușmănia.

— Sfântul Alipie nu a urcat pe stâlp ca să fie văzut, ci ca să **schimbe perspectiva**!

— El s-a urcat acolo sus ca un **păsărar** care își face **cuib în vârful copacului**. El nu mai vede noroiul de jos, ci vede **cerul limpede** de deasupra. El nu mai aude bârfa lumii, ci aude **cântarea Îngerilor**.

— Stâlpul său nu este un loc de chin, ci o **grădină a Rugăciunii**. El a înțeles că, pentru a crește flori duhovnicești, trebuie să te **desparți de pământul care te trage în jos** și să te ridici spre soarele **Dreptății (Hristos)**.

> **Învățătura Pildei:** Nevoința Stâlpnicului Alipie ne învață că **izolarea de rău** și **ridicarea minții la Dumnezeu** (rugăciunea neîncetată) sunt esențiale. Trebuie să ne separăm de zgomotul și patimile lumii (vale), pentru a ne construi o perspectivă clară, orientată exclusiv către Hristos (vârful stâlpului).

***

## 2. Minunea: Tămăduirea și Zidirea Mănăstirii

**Context:** Sfântul Alipie a fost inițial un mare tămăduitor, dar a cerut lui Dumnezeu să-i ia darul vindecărilor ca să nu cadă în mândrie. Totuși, puterea lui Dumnezeu lucra în continuare prin el.

### Minunea Paralisiei și a Credinței

Odată, a venit la stâlpul Sfântului Alipie un bărbat care suferea de o **paralizie cumplită** de mulți ani. El fusese adus pe o targă și nu avea nicio speranță de vindecare.

Bărbatul L-a rugat pe Sfântul Alipie să se roage pentru el. Sfântul, văzând credința omului, s-a rugat din suflet. Nu a coborât de pe stâlp și nu a atins pe cel bolnav, ci **a poruncit în numele lui Hristos**:

— **Du-te și te tămăduiește! Iar din mulțumire, construiește un lăcaș de rugăciune pe locul unde M-a găsit suferința!**

În clipa aceea, paralizatul s-a simțit cuprins de o căldură puternică. S-a ridicat, perfect sănătos, și s-a închinat la baza stâlpului.

În semn de mulțumire, el nu doar că s-a întors la locul unde a fost adus de targă, dar **a început să zidească o biserică** și o mănăstire. Sub îndrumarea Sfântului Alipie, care de sus supraveghea și dădea sfaturi, s-au ridicat astfel **două mănăstiri**: una pentru bărbați și una pentru femei, devenind un centru de viață duhovnicească.

> **Minunea Mărturisește:** Prin vindecarea paralizatului și porunca de a zidi lăcașuri de rugăciune, Sfântul Alipie a demonstrat că **adevărata putere a sfințeniei** nu este doar să vindece trupul (vindecarea), ci să **transforme suferința în lucrare sfințitoare** (zidirea Mănăstirii). El a schimbat paralizia fizică în **acțiune duhovnicească**.

***

Doriți să aflați o scurtă rugăciune sau tropar în cinstea Sfântului Preacuvios Alipie Stâlpnicul?