Rugul Aprins de la Prislop
Rugul Aprins de la Prislop
Din Vața de Sus, cu suflet de foc,
Zian a pornit, lăsând lumea-n loc.
A sorbit din Scripturi, din culmea Teologiei,
Și-a pus mintea-n slujba Sfintei Liturghii.
### I. Cărarea Călugăriei
A trecut prin Athos, la Școala Tăcerii,
Unde Rugăciunea topește durerii.
Și-a luat crucea-n spate, Arsenie numit,
Duhovnic la Sâmbăta, de Hristos iubit.
A umplut cu Har un veac de-ndrăcire,
Și-a dat inimilor sfântă-nțelepțire.
Venea lumea-n valuri, căta un cuvânt,
Căci vedea prin el pe Hristos cel preasfânt.
### II. Sabia Duhului
Părinte Arsenie, Sabie cu două tăișuri,
Tu vedeai în suflet, spulberând fățișuri.
Când venea păcătosul, plin de rușinare,
Tu-i ziceai păcatul, fără întrebare.
Ai fost ca un far, aprins în furtună,
Și-ai smuls din minciună orice cunună.
Ai răbdat în temniță, în frig și-n ocară,
Ca un Mărturisitor pentru-această țară.
### III. Testamentul de la Prislop
Și-ai plecat la Domnul, pe-un ger, la sfârșit,
Dar nu te-ai retras, ci te-ai înmulțit.
Mormântul tău sfânt, la Prislop, sub deal,
A rămas Ierusalim, Icoană reală.
Ne-ai lăsat scrisori, **„Cărarea-mpărăției”**,
Și ne-ai dat pilda **iubirii veșniciei**.
O, Sfinte Arsenie, ridică-ne-n zbor,
Și roagă-te-n Cer pentru-al nostru popor!
Să avem inimile, *sus* către El,
Căci Iisus Hristos este **Cheia** și Tel!
**Amin!**
AUTOR: TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA DANIEL, ORȘOVA, 29.09.2010

Comentarii
Trimiteți un comentariu