Pomenirea Sfintei Cuvioase Taisia

 

Aceasta a fost o mare păcătoasă care s-a pocăit. Ea a fost de neam egiptean. Ca și Pelaghia mai sus pomenită astăzi, și Taisia și-a petrecut parte a tinereții ei în mari desfrânări.
Dar aceasta i s-a întâmplat Taisiei din pricina mamei ei, care a făcut din fiica ei de mică locaș al diavolilor. În milostivirea Lui însă Domnul, Carele nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu, a aflat cale, în Minunata Lui Purtare de Grijă, pentru întoarcerea și mântuirea Taisiei.
Unul dintre ucenicii Sfântului Antonie cel Mare, anume Avva Pafnutie Sindonitul, a auzit de viața cea prea păcătoasă a Taisiei, și de mulțimea bărbaților care merg la gheenă din pricina ei. El și-a pus în inimă să o mântuiască, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Luând haine lumești, Sfântul Pafnutie a luat un ban greu de aur și a intrat în cetate. Taisia, gândind că acest bărbat îi dă aurul pentru desfrânare, l-a poftit în cămara ei. Atunci Avva Pafnutie și-a deschis sfânta lui gură și a dat pe față toate păcatele și ticăloșia Taisiei, cerându-i să-i pară rău și să se pocăiască.
Atunci s-au trezit și conștiința și inima Taisiei, și ea a plâns, pocăindu-se cu amar. Ea a împărțit îndată toate multele și necuratele ei averi muritorilor de foame, și a intrat în mânăstirea de fecioare la care a dus-o Avva Pafnutie, rămânând acolo timp de trei ani, închisă singură într-o chilie.
Acolo ea a trăit numai cu pâine și cu apă. Sfântul Pafnutie a venit și a cercetat-o cu puțin înainte de moartea ei, scoțând-o afară din acea chilie, chiar nevrând ea să iasă.
Ea îndată s-a îmbolnăvit, și după ce a bolit puține săptămâni și-a dat sufletul ei cel curățit în Mâinile lui Dumnezeu.
Sfântul Pavel cel Simplu, un alt ucenic al Sfântului Antonie cel Mare, a văzut în duh minunatul locaș pregătit de Domnul Taisiei celei pocăite, în ceruri. Sufletul sfințit al acestei femei s-a înălțat la Domnul la anul 340.