Pilda Izvorului și a Ogarului: Despre Teologie și Mărturisire

 ---

Se spune că în anii grei ai prigoanei comuniste, când **Părintele Dumitru Stăniloae** era închis la Aiud (1958-1963) pentru credința sa, el avea, în ciuda condițiilor inumane, o pace lăuntrică neclintită.

În acea vreme, în afara zidurilor, teologia Răsăritului era în mare parte uitată și sufocată de ideologia atee. Dogmele erau considerate simple abstracțiuni, iar credința, o superstiție depășită.

### Izvorul și Urgia

Părintele Stăniloae simțea durerea acestei uitări. El știa că **adevărata teologie este ca un izvor** care trebuie să curgă liber pentru a adăpa sufletele. Dar izvorul său era captiv, închis între patru pereți de beton.

Într-o noapte, un preot mai tânăr, proaspăt închis și plin de deznădejde, l-a întrebat pe Părintele Stăniloae:

*„Părinte, de ce mai scrieți aceste gânduri pe bucăți de hârtie rupte? Cui îi folosește teologia noastră aici, când afară oamenii sunt învățați să Îl nege pe Dumnezeu? Nu-i mai bine să ne rugăm în tăcere și să așteptăm sfârșitul?”*

Părintele Stăniloae, blând, dar cu o privire luminoasă, i-a răspuns printr-o pildă:

*„Fiul meu, ascultă. Într-o pădure, un izvor minunat curgea, dând apă limpede tuturor. Apoi a venit o urgie, o inundație de noroi și întuneric, și a astupat izvorul, acoperindu-l cu pământ greu. Pădurea s-a uscat, animalele s-au îmbolnăvit, dar izvorul nu a murit. El a continuat să pulseze în adânc, în ciuda greutății. Timp de cinci ani, cât ne-a fost dat nouă să stăm sub acest pământ, el a lucrat nevăzut. Căci **Harul nu poate fi închis**.*

*Și chiar dacă o mână rea ar arunca o lespede uriașă deasupra, pentru a-l opri de tot, noi, teologii și mărturisitorii, avem datoria să fim ca **ogarul credincios**. Ogarul nu sapă după osul îngropat, ci latră la stăpânul său, arătând locul unde este zălogul prețios. Noi nu trebuie să ne disperăm că nu vedem acum rod. Datoria noastră este să **mărturisim adevărul** și **să-l păstrăm curat** în inimile noastre. Căci, după cum izvorul nu poate fi oprit la nesfârșit, tot așa **Adevărul lui Hristos** va sparge la timpul Său orice lespede și va curge din nou, limpede, pentru a reînvia lumea.”*

### Tâlcuirea Pildei

1.  **Izvorul Captiv (Teologia Pătimită):** Reprezintă Teologia Ortodoxă autentică, bazată pe Părinți (Harul necreat), care a fost sufocată de ideologia atee (pământul greu) în timpul detenției Părintelui Stăniloae. Timpul petrecut în închisoare nu a fost pierdut, ci a fost un timp de **adâncire interioară** și de *rafinare* a Adevărului.

2.  **Ogarul Credincios (Mărturisirea):** Simbolizează rolul teologului și al mărturisitorului. Nu este datoria noastră să *eliberăm* noi înșine Adevărul, ci să-L **mărturisim** și să-L **păstrăm** cu fidelitate (a lătra, adică a vorbi și a scrie), arătând astfel lumii Adevărul care pulsează chiar și sub cele mai grele poveri.

3.  **Adevărul care Spargă Lespedea:** Arată credința Părintelui Stăniloae în **biruința finală a lui Hristos**. După eliberare, opera sa (*Filocalia*, *Dogmatica*) a izbucnit cu o forță de neoprit, reînvățând lumea despre iubirea, comuniunea și îndumnezeirea oferite prin Biserica Ortodoxă.

Astfel, Părintele Stăniloae a demonstrat că teologia nu este o simplă speculație academică, ci o **mărturisire de viață** care, chiar și sub cea mai mare presiune, nu poate fi înăbușită.

---

V-ar interesa să aflați o pildă despre Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos, menționat la începutul poeziei despre Acoperământul Maicii Domnului?