Cântare de laudă la Sfinții Mucenici Serghie și Vah

 

Împărătești bărbați, Serghie și Vah,
Pe împăratul slujit-au, dar nu cel pământesc;
Ci pe Iisus Nemuritorul, Domnul Slavei.

Regele de țărână batjocoritu-i-a pe ei,
Smulgându-le centurile regale,
Dar Hristos Domnul mult mai minunat i-a încins,
îmbrăcându-i în mantia nestricăcioasă a nemuririi.

Împăratul inelele lor din degete li le-a smuls,
Dar Domnul mai slăvite pe mâna lor a pus,
Unindu-le sufletele cu Sine.

Împăratul de lut de la curtea lui i-a izgonit,
Dar Domnul Nemuritor i-a primit cu fast la Curțile Slavei.

Țărâna schinguit-a pe-acești Cavaleri ai lui Hristos,
Cu schingiuri bestiale. Dar Raiul
Odihnitu-i-a pe ei întru locașurile desfătării.

Pururea ce e putred pe neprihănit prigonește,
Iar cel rău urăște pe cel ce este bun.

Dar Vahus și cu Serghie Sfinții
Pe țărână țarinii au dat-o, în pământ.
Ale lor suflete cu bucurie zburat-au la cer.

Deși surghiuniți de pământescul rege,
Ei pe pământeni luminează de sus chiar și-acum.
Ei cu mucenicia biruit-au răutatea,
Și murind pentru Cruce s-au prea slăvit.

Biruind întunericul pe a mântuirii cale,
Ei luminează calea pe care să urmăm și noi.