Pomenirea Sfântului Apostol Vartolomeu

 

Vartolomeu a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli mari. Se pare că Vartolomeu și Natanael sunt una și aceeași persoană.
Împreună cu Apostolul Filip și cu sora lui Filip, fecioara Mariamna și o vreme împreună și cu Sfântul Ioan Teologul, Vartolomeu a predicat Evanghelia mai întâi prin Asia, apoi în India și la urmă în Armenia, unde a luat și moartea mucenicească.
La Hierapolis, acești sfinți apostoli au omorât cu rugăciunea un șarpe uriaș pe care păgânii îl țineau într-o capiște și se închinau la el.
În același oraș, ei tot cu rugăciunea i-au redat vederea lui Stahius, care fusese orb timp de patruzeci de ani.
Aceasta a fost cetatea în care Filip și Vartolomeu au fost răstigniți de o gloată care se pornise cu ură dementă asupra lor. Pe Vartolomeu l-au răstignit cu capul în jos.
În exact acele zile în care sfinții piereau pe cruce, a avut loc în cetate un cutremur de pământ în care au pierit juzii cei mârșavi și mulțime dintre gloatele care îi răstigniseră pe sfinți. Crezând că aceasta este pedeapsa lui Dumnezeu, mulți au alergat să îi dea pe sfinți jos de pe cruce, dar Filip deja murise.
Vartolomeu însă era încă viu și după aceea el a plecat în India, unde a predicat și a tradus Evanghelia după Matei în limba poporului de acolo.
Apoi Vartolomeu a trecut în Armenia, unde a vindecat-o pe fiica regelui de nebunie. Dar fratele cel invidios al Regelui Astyages l-a apucat pe apostolul lui Dumnezeu, l-a răstignit pe cruce, l-a jupuit, iar la urmă l-a omorât prin tăierea capului în Albanopolisul Armeniei.
Creștinii au luat trupul sfântului și l-au îngropat cu cinste într-un sicriu de plumb.
Pentru că la sfintele lui moaște se lucrau mulțime de minuni, păgânii au luat sicriul și l-au aruncat în mare. Dar apa mării l- a purtat până în Insula Lipara, unde Episcopul Agathon, după o descoperire făcută lui în vis, a mers și l-a întâmpinat la marginea mării, apoi l-a luat și l-a înmormântat cu cinste în biserică.
Sfântul Bartolomeu, îmbrăcat în strai alb, s-a înfățișat în biserică înaintea cuviosului Ioan, scriitorul de cântări și l-a binecuvântat cu Sfânta Evanghelie ca să poată alcătui cântări duhovnicești și i-a zis: „Izvorască din gura ta râurile cerești ale înțelepciunii!"
El s-a înfățișat de asemenea înaintea împăratului Anastasius (491-518) și i-a zis că va apăra nou întemeiata cetate Dara.
După vreme, sfintele moaște ale acestui mare apostol s-au strămutat la Benevento, iar de acolo, la Roma. Mari și cutremurătoare minuni s-au lucrat la sfintele moaște ale acestui Sfânt Apostol.