Sfântul Mucenic Iulian din Tarsus

 

Iulian provenea dintr-o familie foarte nobilă, senatorială. El a viețuit în Tarsul Ciliciei și a luat mucenicia sub Dioclețian.
Chiar dacă la vremea martiriului lui el nu era decât un tânăr în vârstă de optsprezece ani, el era suficient de educat și întărit în Sfânta credință creștină, așa încât să-și dea viața pentru ea.
Cezarul l-a târât după el din cetate în cetate timp de un an întreg, torturându-l în toate chipurile, ca să-l facă să se lepede de Hristos.
Mama lui Iulian urma acestui cortegiu mereu, de departe. Cezarul a arestat-o pe mama lui Iulian, silind-o să-și convingă fiul să se lepede de Hristos, dar ea, stând trei zile întregi de vorbă cu el în închisoare, l-a sfătuit și l-a întărit tocmai dimpotrivă: adică să meargă la moarte cu mulțumire, cu nădejde și cu bucurie, arătându-i că a lui va fi marea biruință.
Torționarii atunci l- au legat pe Iulian într-un sac, împreună cu șerpi, scorpii și alte animale veninoase și l-au aruncat în mare, iar pe mama lui Iulian au omorât-o în torturi.
Dar sfintele moaște ale lui Iulian au fost aduse de valuri la mal, iar credincioșii le-au găsit și le-au îngropat cu cinste la Alexandria, în anul 290. Mai după aceea aceste sfinte moaște au fost mutate la Antiohia.
Sfântul Ioan Gură de Aur însuși a rostit o minunată și dumnezeiască predică la Sfântul Mucenic Iulian: ”Din gura mucenicului ieșea glasul lui cel sfânt, iar împreună cu glasul și o lumină care lumina mai puternic decât razele soarelui [. . . ] Luați un om bolnav, indiferent cât de groaznic, un posedat de diavol sau care și-a pierdut mințile și aduceți-l la racla în care se odihnesc rămășițele sfinte ale acestui sfânt și veți vedea cum demonul sare și fuge de la om, ca și ars de foc. “
Vădit este din aceste cuvinte că multe și mari trebuie să fi fost vindecările de la moaștele Sfântului Iulian.