Pomenirea Sfântului Apostol Iuda

 

Sfântul Iuda a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli mari. El era fiul lui Iosif și al Salomeei, (nu Salomeea din Betleem, ci o alta) și fratele lui Iacov, ruda Domnului.
Iosif teslarul a avut cu Salomeea patru fii: Iacov, Osia, Simon și Iuda. Acest Iuda este uneori numit în Scriptura Noului Testament Iuda, fratele lui Iacov, din pricină că Iacov era mai bine cunoscut de către toți (Luca 6:16, Fapte 1:13).
Sfântul Iuda își începe astfel epistola sa: Iuda, rob al lui Iisus Hristos și frate al lui Iacov (Iuda 1:1). Chiar dacă s-ar fi putut numi pe sine frate al Domnului cu aceeași îndreptățire ca și Iacov, el nu o face, din smerenie și din rușine, căci el nu uită că nu a crezut în El de la început.
Când bătrânul Iosif, mai înainte de moartea lui, a voit să facă parte după dreptate și lui Iisus, ca și celorlalți fii ai lui, toți fiii lui după trup au protestat și s-au împotrivit, inclusiv Iuda. Doar Iacov a fost cel care, de bună voia lui, i-a făcut parte lui Iisus din porția lui de moștenire. Iuda mai este cunoscut și ca Levi sau Tadeus.
Mai este un Tadeus, între cei șaptezeci de Apostoli mai mici (prăznuit la 21 august), dar acest Tadeus sau Iuda, a fost unul dintre Apostolii cei mari.
Iuda a predicat Evanghelia prin toată Iudeea, Samaria, Galileea, Idumeea, Siria, Arabia, Mesopotamia și Armenia. La Edessa, cetatea regelui Avgar, el a sporit predicarea celuilalt Tadeu, care fusese acolo mai înaintea lui.
Când Iuda a ajuns cu predicarea în ținutul Muntelui Ararat, el a fost prins de păgâni, răstignit și omorât cu săgeți. Așa a luat Sfântul Apostol Iuda și cununa muceniciei.