Cântare de laudă la Sfinții Mucenici Manuel, Sabel și Ismael

 

Cei din creștină maică născuți și dintr-un păgân tată,
Cei ce de un sânge au fost și minunați făcători de pace,
Manuel, Sabel și Ismael cel tânăr
Murit-au plăcerilor deșertăciunilor lumești
Pentru a lui Hristos dragoste.

Ei de bună voie au pornit pacea să câștige,
Pe greci și persani întru legătura păcii să-i aducă.

Dar sluga diavolului, Iulian cel blestemat,
Cu nobilii frați început-a
Pentru Credința lor să se certe.

El fraților celor întru Hristos botezați
Cu obrăznicie le-a poruncit idolilor să jertfească.

Fiarei încoronate frații atunci i-au zis:
„Misiunea noastră la tine,
O, împărate al grecilor, nu este
A noastră Credință să o lepădăm,
Ci mai degrabă pacea să negociem
între ale noastre Imperii.
Cât despre a noastră credință,
Noi credem întru Fiul lui Dumnezeu.
Căci cele mai rele se cuvine
Lepădate a fi
Pentru cele mai bune,
Și vădit este că doar un nebun
Cele bune cu cele rele
Este în stare să schimbe. "

Nebunul împărat, locaș necurat iadului,
în chinuri sălbatice i-a ucis
Pe nobilii trimiși.

Dar Domnul Cel Atotvăzătorul, Care cunoaște
Al fiecăruia preț,
Cu mânie a cătat către nelegiuitul
Purtător de coroană.

Răul Iulian, înaintea Domnului slab,
De moarte de rușine-a pierit spre râsul
Și bucuria tuturor.

Poporul a râs aminte aducându-și
De semeața lui mândrie,
Iar în a lui pedeapsă a văzut
Ce slabă-i nedreptatea.