Îndrăzneala

  

Avva Petru, ucenicul avvei Lot, a zis: "Odată, pe când avva Agathon se afla în chilie, a venit la dânsul un frate şi l-a întrebat: «Vreau să locuiesc împreună cu fraţii. Spune-mi, dar, ce trebuie să fac ca să locuiesc împreună cu ei?». Bătrânul îi zice: «Fii străin faţă de ei în toate zilele vieţii tale, că în prima zi în care i-ai cunoscut, şi nu le vorbi cu îndrăzneală». Avva Macarie întreabă: «Ce înseamnă îndrăzneală?». Bătrânul răspunde: «Îndrăzneala este ca o arşiţă mare. Când se iveşte, toţi fug din faţa ei; şi strica rodul pomilor». Zice avva Macarie: «Atât de rea este îndrăzneală?». Avva Agathon: «Nu există patimă mai rea decât îndrăzneală. Din ea se nasc toate celelalte patimi. Se cuvine, aşadar, că lucrătorul (călugărul) să nu aibă îndrăzneală, nici măcar atunci când stă singur în chilie. Într-adevăr, ştiu un frate care a locuit multă vreme într-o chilie unde avea un pătuţ. Şi el zicea: M-am mutat din chilia mea fără să ştiu că aveam un pătuţ; am aflat de la altcineva. Iată un adevărat lucrător şi luptător!»".