000 Frica cea bună

 

 Stăpânul unei case, după ce îşi puse toate în ordine, pleca într-o lungă călătorie. După multă vreme, terminând călătoria, el se întoarse acasă. Ajungând în faţa casei, în miez de noapte, el bătu în poarta cea zăvorâta. Sluga ce avea grijă de paza gospodăriei, întrebând cine este, şi auzind că străinul din noapte se dă drept stăpânul casei, căzu pe gânduri. Nerecunoscand vocea stăpânului, şi din teamă de a nu fi înşelată de vreun tâlhar, în timpul nopţii, sluga îi spuse că nu va deschide uşa până dimineaţă, când se vor trezi şi ceilalţi slujitori.

Stăpânul îşi petrecu astfel noaptea afară, în faţa casei sale. De dimineaţă, deschizându-se uşa, sluga cu pricina se sperie până în adâncul inimii, dându-şi seama că străinul din noaptea trecută era cu adevărat stăpânul său. Speriată că va fi pedepsită, sluga începu să-şi ceară iertare, cu lacrimi.

Stăpânul însă îi spuse:

- Nu te pedepsesc, sluga bună, ci încă şi mai mult o să te înalt, căci bine ai ştiut să ai grijă de cele ale mele, temându-te că nu cumva să fii înşelată de vreun tâlhar.

Astfel trebuie să luăm aminte şi noi, că nu cumva din prea mare încredere în noi sau din mândrie să cădem în înşelare şi în capcanele întinse de diavol.