Pomenirea Sfinților Mucenici Hrisant și Daria și a celor împreună cu dânșii

 Sfântul Hrisant a fost fiul lui Polemius, distins patrician care se stabilise la Roma venind din Alexandria. Fiu al unor părinți ce aparțineau marii aristocrații, Hrisant a studiat la cele mai înalte școli, cu preceptorii și profesorii cei mai învățați și mai celebri. Dar înțelepciunea lumii nu a avut darul să convingă mintea lui de adevărul mai adânc al vieții după care înseta sufletul său. Din cauza aceasta, el suferea, fiind profund nefericit.

Dar Dumnezeu, Proniatorul a tot și a toate, a cunoscut inima lui Hrisant și a mângâiat-o. Într-o bună zi i-a căzut în mâini un exemplar al Sfintelor Evanghelii care includea și Faptele Apostolilor. Citindu-le, în inima lui Hrisant a strălucit adevărul și el a dorit de îndată un învățător, pe care l-a găsit în persoana lui Carpofor, care l-a învățat cu pricepere și l-a botezat.
Acest lucru nu a fost pe placul lui Polemius, tatăl tânărului, care a făcut tot posibilul să-l îndepărteze pe fiul lui de la credința în Hristos. Nereușind, întunecatul tată a încercat mai întâi să-l corupă, aducându-i alături o femeie desfrânată. Dar Hrisant a fost mai tare și a biruit, păstrându-și castitatea.
Atunci tatăl l-a silit să o ia în căsătorie pe Daria, o tânără păgână. Dar Hrisant a sfătuit-o pe Daria să îmbrățișeze credința în Hristos și să fie de acord să trăiască împreună cu el ca frate și soră, afișând în afară viața obișnuită a căsătoriților.
După moartea tatălui său Hrisant a început să-L mărturisească pe Hristos pe față și să viețuiască în văzul lumii așa cum se cuvine unui creștin, așa făcând și întreaga casă a lui, soția lui Daria și toate slugile.
În timpul domniei lui Numerian au venit și prigonirile, iar Hrisant și Daria au fost cumplit chinuiți pentru credința lor în Hristos. Chiar torționarul Claudius, văzând puterea și răbdarea acestor nobili mucenici precum și minunile care se întâmplau în timpul agoniei lor, a îmbrățișat credința în Hristos împreună cu toată casa lui. Pentru aceasta Claudius a fost omorât prin înecare. Amândoi fiii lui au fost de asemenea omorâți prin decapitare. Soția lui, după ce și-a rostit rugăciunile, a fost omorâtă prin spânzurare.
Daria a rămas atât de neclintită în torturile sălbatice la care a fost supusă, încât păgânii au început să strige: „Daria este zeiță!"
La urmă torționarii au hotărât ca Hrisant și soția lui Daria să fie îngropați de vii în gropi adânci, astupate cu pietre: așa s-au înfățișat înaintea lui Dumnezeu aceste suflete nobile, mai tari decât diamantul. Mai târziu, deasupra acestei gropi s-a înălțat o biserică.
Dar până atunci, creștinii obișnuiau să se strângă într-o peșteră situată lângă această groapă, unde făceau rugăciuni intru pomenirea Mucenicilor Hrisant și Daria.
Auzind aceasta, păgânii au atacat obștea creștinilor, i-au omorât pe toți și au astupat peștera. Omorându-i, păgânii nu au făcut decât să trimită în Împărăția Cerurilor pe această sfântă obște a creștinilor iubitori de Hristos și de Mucenicii Lui.
Slăviții mucenici Hrisant și Daria, precum și obștea creștinilor cea împreună cu dânșii, printre care Diodor, preotul și Maria, diaconul au luat mucenicia pentru Hristos la Roma, la anul 284 după Hristos.