Pentru Avva Serapion

 1. A venit odată avva Serapion, trecând printr-un sat al Egiptului, și a văzut o curvă stând lângă chilia lui și i-a zis ei: gătit-ai patul? Ea a zis: da, avvo! A încuiat bătrânul: așteaptă-mă deseară, că voi veni la tine și am să petrec noaptea aceasta aproape de tine. Iar ea răspunzând, a zis: bine, avvo! Și s-a gătit și a așternut patul și l-a așteptat pe bătrân cu cele de trebuință. Iar după ce s-a făcut seară, a venit bătrânul la dânsa, nimic aducând și intrând în chilie, i-a zis ei: gătit-ai patul? Ea a zis: da, avvo. A încuiat ușa și i-a zis ei: așteaptă puțin, fiindcă avem pravilă, până ce o voi face! Și a început bătrânul slujba. Și începând Psaltirea, la fiecare psalm făcea rugăciunea, rugându-se lui Dumnezeu pentru dânsa ca să se pocăiască și să se mântuiască. Deci l-a ascultat Dumnezeu; și sta femeia tremurând și rugându-se aproape de bătrânul. Dacă a isprăvit bătrânul toată Psaltirea, ea a căzut la pământ. Iar bătrânul începând Apostolul, a citit mult dintr-însul. Și așa și-a împlinit slujba. Deci, umilindu-se ea și înțelegând că nu pentru păcat a venit la dânsa, ci ca să-i mântuiască sufletul, a căzut în fața lui zicând: fie-ți milă avvo, și povățuiește-mă, unde pot plăcea lui Dumnezeu. Atunci bătrânul a povățuit-o pe dânsa la o mânăstire de fecioare și a dat-o la stareță, zicând: ia pe sora aceasta, și nu-i pune ei jug sau poruncă, ca celorlalte surori; ci orice voiește dă-i ei și cum voiește dă-i voie să umble! Și după ce a făcut puține zile, a zis: eu sunt o păcătoasă și voiesc la 2 zile să mănânc. Și după puține zile a zis: eu multe păcate am și voiesc la 4 zile să mănânc. După alte puține zile s-a rugat stareței zicând: fiindcă mult am mâhnit pe Dumnezeu cu fărădelegile mele, te rog, pune-mă într-o chilie și o astupă, și pe o gaură dă-mi puțină pâine și rucodelie. Și i-a făcut ei stareța așa. Așa i-a plăcut lui Dumnezeu în cealaltă vreme a vieții sale.

2. Un frate l-a rugat pe avva Serapion, zicând: spune-mi vreun cuvânt! I-a zis lui bătrânul: ce pot să-ți zic? Că ai luat ale văduvelor și ale sărmanilor, și le-ai pus în fereastra aceasta? Căci a văzut-o plină de cărți.

3. Zis-a avva Serapion că precum ostașii împăratului nu pot¹, stând înaintea lui, să caute de-a dreapta sau de-a stânga, tot așa și omul, dacă stă înaintea lui Dumnezeu, și ia aminte înaintea Lui cu frică în tot ceasul, nimic dintr-ale vrăjmașului nu pot să-l îngrozească.

4. A venit un frate la avva Serapion și-l îndemna pe el bătrânul să facă rugăciune după obicei. Iar el păcătos pe sine numindu-se și nevrednic de chipul călugăresc, nu se pleca. A voit încă și picioarele lui să le spele. Și aceste cuvinte zicând, nu a suferit. Și l-a făcut de a gustat. A început încă și bătrânul a mânca, și-l sfătuia pe el zicând: fiule, de voiești să te folosești, rabdă în chilia ta și ia aminte de tine și de rucodelia ta! Că nu-ți aduce asta folos să ieși afară, cât a ședea înăuntru. Iar el acestea auzind, s-a amărât și s-a schimbat la față, încât nimic n-a putut să fie tăinuit de bătrânul. Deci i-a zis lui avva Serapion: până acum ziceai că ești păcătos și te ocărai pe tine, cum că ești nevrednic să trăiești. Și fiindcă cu dragoste te-am pomenit, atâta te-ai sălbăticit. Deci, de voiești să fii smerit, cele ce ți se aduc asupră-ți de la alții, învață-te să le suferi vitejește și nu ține la tine cuvinte deșarte. Acestea auzind fratele, a făcut metanie bătrânului. Și mult folosindu-se, s-a dus.