Cântare de laudă la Sfinții Mucenici Hrisant și Daria

Sfântul Hrisant pe soția lui Daria o sfătuiește:
Minciuna la spate departe arunc-o,
Fecioară,
Și chipul cioplit Dumnezeu
Nu-l socoti;
Lumea adevărul
Nu-l va putea grăi niciodată.

Hristos Dumnezeu singur,
El este adevărul,
Unul Dumnezeu nevăzut este adevărul,
Adevărul Preasfintei Treimi.

El a făcut toate câte sunt și se văd,
Și oștirile celor fără de trup.

Iar peste toată zidirea
Pe om l-a creat
și stăpân l-a făcut.

Cel Unul, Viu și Nemuritor,
Din pământ dă viață spre folosința
oamenilor.
El pe ei îi îmbracă bogat cu duh puternic.
Bogăție duhovnicească îmbelșugată
Ne este nouă sufletul nostru,
îmbrăcat în țărâna
Acestui trup.

De suflet să grijim cu dragoste,
Iubită Daria,
Precum Hristos a grijit
De Mireasa Lui, Biserica.

O, fecioară, disprețuiește trupul,
Căci el nu duce decât
La durere și la suspin.

Dumnezeu la vasul gol al trupului
Nu cată,
Ci El voiește floarea cea scumpă
Ce crește din el.

O, fecioară, iată noi
Cu moartea suntem înveșmântați,
Iată moartea mâine ne culege:
Să ne împodobim așadar sufletele
Cu floarea scumpă a virtuților,
Să semănăm sămânța scumpă
A florii virtuților
Cu credință în Hristos,
Să o acoperim cu nădejde
Și cu dragoste,
Să o udăm cu Duhul de Viață Dătător,
Să o plivim de buruienile păcatului,
Și să o lăsăm să crească frumos,
Floarea evlaviei,
Floarea milostivirii,
Floarea pocăinței,
Floarea răbdării,
Floarea înfrânării,
Floarea ascultării.

Cântare a cerului este sufletul tău,
Fecioară.

Fie sufletul tău,
Fecioară,
Grădină înflorită de mai,
îmbălsămată.

În ea Dumnezeu locuiască,
Cel Care Sieși a zidit-o.

Fecioara Daria
Pe logodnicul ei soț
Hrisant îl ascultă,
Și cu dragoste sufletul
Prin el lui Hristos și-l cunună.

Ea trupul la chinuri și-l dă,
Cu Hrisant împreună,
Soțul ei, duhovnicescul ei frate iubit.

Pe ei Dumnezeu în Rai îi sădește
În Grădina cea scumpă,
Raiul mult iubit.