Nici să trăiesc nu sunt vrednic
A venit un frate la avva Serapion, iar bătrânul îl îndemna să se roage
după obicei. El, numindu-se păcătos şi nevrednic de chipul monahal, nu
se lăsă înduplecat. A vrut şi să-i spele picioarele, şi n-a primit,
folosind aceleaşi cuvinte. I-a făcut de mâncare, şi a început şi
bătrânul să mance, şi l-a mustrat aşa: fiule, dacă vrei să ai folos,
rabda în chilia ta şi ia seamă la tine şi la lucrul mâinilor tale, căci
ieşirea nu-ţi aduce atâta folos că şederea în chilie.
El auzind
acestea s-a schimbat la faţă, încât nu se mai putea ascunde de bătrân.
Iar avva Serapion îi zise: până acum ai spus "sunt păcătos" şi te
osândeai, zicând că nici să trăieşti nu eşti vrednic. Iar fiindcă eu
te-am atenţionat cu dragoste, te-ai sălbăticit. Dacă într-adevăr vrei să
fii smerit, învaţa să rabzi bărbăteşte cele cu care te năpădesc alţii,
nu să te acoperi cu vorbe goale.
Auzindu-le pe acestea fratele îi ceru iertare bătrânului şi se duse cu mult folos.
Comentarii
Trimiteți un comentariu