Când tristețea doare


 Când tristețea doare 


A pus stăpânire acum pe mine

O stare de apatie ciudată , in

Mă mișc cu greu ca niciodată

Să fac analiza vieții îmi vine ...


Și tristețea doare ,doare tare

Iar stropii de rouă se contopesc 

Cu lacrimile ce se rostogolesc,

Inundând bujorii care dau în floare.


Te caut prin gradina dragă ție, 

Unde te găseam mereu plivind ,

Prin via ce-o curățai rând cu rând 

Tu tată,erai a noastră bucurie.


Te simți orfan când nu mai ai părinți ,

Chiar dacă ești și tu deja bunic,

Ai vrea să oprești timpul în loc un pic,

Dar,nicidecum nu poți să te mai minți .


Așa-i lăsată viața pe pământ ,

Are un punct terminus sortit 

Doar,până acolo avem de trăit 

Cu moartea n-avem niciun legământ !


Moarte, cât ești de perversă și rea

Nimeni nu-ți poate scăpa din gheară 

Tu, te manifești precum o fiară

Ce mușcă și atacă pe cine vrea ea.


Dar,sufletul zboară spre cerul senin,

Urcând încetișor,ca un abur fin

Spre Împărăția Creatorului divin,

Unde nu este durere nici suspin!


Valentina Petraru

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta