Fapte 14, 6-18

 

Prochimen, glasul al 3-lea (Psalm 146: 5, 1)

Mare este Domnul nostru și mare este tăria Lui și priceperea Lui nu are hotar.

Stih: Lăudați pe Domnul, că bine este a cânta; Dumnezeului nostru plăcută Îi este cântarea.

⁶ Înțelegând, au fugit în cetățile Licaoniei: la Listra și Derbe și în ținutul dimprejur. ⁷ Și acolo propovăduiau Evanghelia. ⁸ Și ședea jos în Listra un om neputincios de picioare, fiind olog, din pântecele maicii sale și care nu umblase niciodată. ⁹ Acesta asculta la Pavel când vorbea. Iar Pavel, căutând spre el și văzând că are credință ca să se mântuiască, ¹⁰ A zis cu glas puternic: Scoală-te drept, pe picioarele tale. Și el a sărit și umbla. ¹¹ Iar mulțimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au ridicat glasul lor în limba licaonă, zicând: Zeii, asemănându-se oamenilor, s-au coborât la noi. ¹² Și numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului. ¹³ Iar preotul lui Zeus, care era înaintea cetății, aducând la porți tauri și cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulțimile. ¹⁴ Și auzind Apostolii Pavel și Barnaba, și-au rupt veșmintele, au sărit în mulțime, strigând, ¹⁵ Și zicând: Bărbaților, de ce faceți acestea? Doar și noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi, binevestind să vă întoarceți de la aceste deșertăciuni către Dumnezeu cel viu, Care a făcut cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt în ele, ¹⁶ Și Care, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor, ¹⁷ Deși El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi și timpuri roditoare, umplând de hrană și de bucurie inimile voastre. ¹⁸ Și acestea zicând, abia au potolit mulțimile, ca să nu le aducă jertfă.

Aliluia, glasul 1 (Psalm 73: 4, 16)

Stih 1: Ridică mâinile Tale asupra mândriilor lor, că s-au fălit cei ce Te urăsc, în mijlocul praznicului Tău.

Stih 2: Tu ai făcut să izbucnească izvoare și pâraie, dar ai secat râuri neoprite.