Patima s-a făcut nevazută

Un monah sârguitor, hărţuit fiind de demonul hulei vreme de douazecei de ani şi-a topit trupul prin posturi şi privegheri. Iar când a simţit că acestea nu i-au folosit la nimic, scriindu-şi patima pe o hârtie, se duse şi o dădu unui oarecare bărbat sfânt, înaintea căruia căzu cu faţa la pământ, neîndrăznind să-şi ridice ochii. După ce a citit, bătrânul zâmbi şi ridicându-şi fratele, îi spuse: "Pune-ţi fiule, mâna pe grumazul meu" Şi după ce fratele făcu aceasta, bătrânul îi spuse: "Frate, iau asupra grumazului meu păcatul tău pe care l-ai săvârşit în trecut şi pe care îl vei mai săvârşi în viitor, cu o singură condiţie însă: să nu-i mai dai nicio atenţie." Şi a mărturisit apoi cu tărie acesta ca nu a apucat bine să iasă din chilia bătrânului şi patimă s-a şi făcut nevăzută.