Curajul visului


 


Întorc fruntea dinspre al lumii labirint, 

furată de-un spectacol de pe-aproape:

orchestră dirijată de-un maestru spirit, 

vioara întâi, cu sufletul în două ape. 


Nu reușesc să îi cuprind notele prin valuri albe, 

aleargă-n sus și-n jos, ca înspre prima întâlnire. 

stele aprinde, licurici ascunși în viitoare fapte, 

curajul visului rescris după o lungă așteptare. 


Ce lume, ce mai feerie, ca și un prooroc pornit

să-mi iscălească viitorul în numele credinței, 

să-l scrie el cu mâna sa, pe un papirus învechit

și să-l trimită c-un porumbel la steaua biruinței!


Nu-mi recunosc inima, pusă pe fapte mari, 

tronează pe-un divat mai ca o împărăteasă. 

nu stiu de a băut din elixir vrăjit de căutări 

ori eu nu știut cu cine merg spre a cerului casă. 


Dă ordine, bate din aripi, ciripeste ca un pițigoi, 

se adună și se strânge după a versului pornire. 

aș zice că-i păun ce a băut din păcate de altoi, 

n-o recunosc a fi a mea, știind-o din pruncie. 


Privește către mine cuprinsă de înfrigurare:

dar ce vrei soro, n-ai zis că am uitat visa, 

c-am omorât cu fiecare lacrimă înghițită 

muzica florilor, ecoul lor, promise paradise...


De azi sunt căpitan, busola mi-e in vine, 

direcția n-o spun, te voi surprinde-n bucurie 

te voi purta spre apele limpezi, rescrisul mâine 

cu muzica în rime, voi sterge lacrima din amintire

MB

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina