Mâncați din roadele ascultării

 Aţi auzit de Sfântul Ioan Colov din Pateric? S-a dus ucenic la avva Siluan. S-a dus să-şi răstignească voia.

– Ia vină încoace, frate. Faci ascultare?

– Fac, părinte.

A luat bătrânul un lemn uscat din pustie şi l-a înfipt în nisip.

– Să cari aici apă, frate, până dă roade lemnul acesta!

Şi a început ucenicul să care apa; şi încă se ducea de cu seara şi venea dimineaţă cu apă, aşa de departe era. Şi turna apă la lemnul uscat şi nu cartea în sine: „Asta-i stareţ? M-a pus să ud un lemn uscat? Asta nu-i întreg la minte!” Nu s-a deznădăjduit niciodată. „A spus părintele stareţ că să-l ud până o să rodească, aşa fac”.

Şi el, săracul, a cărat acolo apa trei ani de zile. Îl întrebau unii:

– Ce faci, frate, aici?

– Ud pomul acesta ca să rodească!

Şi alţii râdeau de el, zicând: „Asta nu-i prea sănătos! Udă un lemn uscat”. Ce-a făcut Dumnezeu după trei ani? Minunea miunilor! Lemnul cel uscat a prins rădăcina în nisip, a crescut, s-a făcut pom mare şi a făcut mere frumoase. Şi a luat stareţul în poala hainei şi a dus la trapeza mănăstirii.

– Luaţi, fraţilor, şi mâncaţi din roadele ascultării fratelui Ioan!

(Ne vorbeşte Părintele Cleopa, vol. 10, ediţia a II-a, îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamţ, 2004)