Spiritul la Poarta Raiului (sonet spiritului smerit) MARIA FILIPOIU · Pelerin pe Calea Luminii · 101 sonete creştine












Cu inima pe cerul din ochi vibrând, 
Privesc nedumirită spre Dumnezeu 
Și-l rog să-ngăduie sufletului meu 
Să se înalțe pe-o aripă de gând. 



Iar pe drumul veșniciei, lung și greu, 
La Poarta Raiului de-mi va veni rând, 
Mă voi smeri cu spiritul lăcrimând 
În rugăciune ajunsă-n apogeu. 


Aș vrea să-i mulțumesc pentru menire, 
Ce se revarsă în lacrimi de smarald 
Pe a stihurilor dumnezeire. 


În roua din privire, gândul mi-l scald 
Să-i duc neuitarea spre veșnicire, 
Când cerul ochilor cerne nori de jad.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina