Spiritul la Poarta Raiului (sonet spiritului smerit) MARIA FILIPOIU · Pelerin pe Calea Luminii · 101 sonete creştine
Cu inima pe cerul din ochi vibrând,
Privesc nedumirită spre Dumnezeu
Și-l rog să-ngăduie sufletului meu
Să se înalțe pe-o aripă de gând.
Iar pe drumul veșniciei, lung și greu,
La Poarta Raiului de-mi va veni rând,
Mă voi smeri cu spiritul lăcrimând
În rugăciune ajunsă-n apogeu.
Aș vrea să-i mulțumesc pentru menire,
Ce se revarsă în lacrimi de smarald
Pe a stihurilor dumnezeire.
În roua din privire, gândul mi-l scald
Să-i duc neuitarea spre veșnicire,
Când cerul ochilor cerne nori de jad.

Comentarii
Trimiteți un comentariu